10 experiențe locale trăite în Sri Lanka

Cuprins

Începutul lunii iunie ne-a găsit în Sri Lanka, o mică insulă din sudul Indiei, la aproape 9 ore distanță de București cu avionul.

Trebuie să mărturisim că la început gândurile noastre se îndreptau doar spre plajă, mare și soare, dar când am început să ne facem lecțiile despre noua destinație, am descoperit o țară unde e prea puțin să petreci doar o săptămână. Așa că a fost nevoie de o selecție riguroasă și un plan bine făcut în avans. Totodată, ni s-a aprins dorința ca, odată ajunși, să ieșim din „bula” de turism clasic și să încercăm cât mai mult din ceea ce presupune „the local life”. Zis și făcut. Și uite câte lucruri interesante am descoperit!

Elefanții – simbolul insulei Sri Lanka

Toate suvenirurile din Sri Lanka sunt, într-o formă sau alta, reprezentări ale elefanților: de la magneți la puzzle-uri, eșarfe, prosoape de plajă sau articole de îmbrăcăminte. Se pare că elefanții ocupă un loc foarte important în viața oamenilor de aici. Fie că e vorba de munci agricole, de dresaj sau de scopuri turistice, uriașele animale sunt o sursă de profit pentru localnici și o atracție exotică pentru turiști. Cu toate acestea, legea îi protejează de exploatarea abuzivă: cei ce ar omorî vreodată un elefant ar fi condamnați automat la șase luni de închisoare.

Elefant folosit în scop turistic, pentru plimbările doritorilor

Oameni și elefanți trăiesc împreună aici. Deseori întâlnim în drumul nostru indicatoare de avertizare pentru reducerea vitezei, pe motiv că strada e frecvent traversată de elefanți. Acesta e și motivul pentru care zonele de locuințe sunt delimitate de restul junglei prin garduri cu senzori ce alungă elefanții prea îndrăzneți, care se apropie periculos de multe de casele oamenilor.

De altfel, căutând cu privirea, e aproape imposibil să nu zărești măcar un elefant solitar, plimbându-se prin pădure sau pe marginea lacurilor. Și noi am zărit unul, trecând cu mașina în viteză printr-o zonă frecventată de uriașii cu trompă. De ce solitar? Pentru că, ne explică însoțitorul nostru, masculii trăiesc singuri în junglă, în timp ce femelele se dedică creșterii puilor.

Elefant solitar la marginea junglei

Pe același principiu este organizat și Orfelinatul de elefanți de la Pinnawala, unde sunt aduși pui de elefanți rămași fără părinți în junglă. Aceștia sunt crescuți în orfelinat (și vizitați de sumedenie de turiști), iar după șapte ani masculii sunt eliberați în junglă, în timp ce femelele rămân să ajute la creșterea puilor din orfelinat.

Elefanți crescuți în Orfelinatul de elefanți de la Pinnawala
Elefanți crescuți în Orfelinatul de elefanți de la Pinnawala
Elefanți făcând baie în Orfelinatul de elefanți de la Pinnawala

O plimbare în tuk-tuk

Chiar dacă a căpătat o puternică notă turistică, tuk-tuk-ul este, încă, principalul mijloc de deplasare pentru localnici. Mașinile rămân o opțiune pentru cei înstăriți sau pentru turiștii ce preferă să le închirieze în excursii pe insulă (în cea mai mare parte împreună cu șoferi de-ai locului, din cauza traficului de aici și a permisului internațional necesar pentru a putea conduce).

Tuk-tuk-uri pregătite pentru curse cu turiști prin ploaie

Pentru distanțele mici sau medii, tuk-tuk-ul este însă varianta ce poate înlocui cu succes clasicul taxi. La fiecare colț de stradă, în intersecțiile aglomerate sau în zonele turistice, găsim oameni ce ne invită zâmbind în mica lor cabină pe trei roți. Prețul se stabilește de comun acord sau, mai rar, mașinuțele sunt dotate cu aparat de taxat. Și mai rar acesta funcționează sau șoferul stabilește prețul final în funcție de afișaj. Cât despre spațiu, chiar dacă recunosc că am fost sceptici, vă asigur că noi am încăput toți trei pe bancheta din spate, pe lângă căruciorul meu de nedespărțit.

Tuk-tuk din interior
Noi în tuk-tuk

Împodobite cu autocolante, iconițe, animăluțe de pluș agățătoare, motto-uri  ce smulg zâmbete sau pictate în culori variate, tuk-tuk-urile oferă o experiență locală ce merită bifată, măcar pentru a simți vântul mângâindu-ți fața în timpul plimbării sau pentru a te adăposti rapid de o ploaie neprevăzută. Unde mai pui că există și o aplicație specială pe telefon pentru comenzi – PickMe – un fel de Uber pe trei roți 🙂

Simbolul aplicației PickMe pentru tuk-tuk-uri

Un drum cu trenul

Chiar dacă opțiunile pentru un drum din Negombo în capitală sunt variate, ne-am dorit să experimentăm aici și o călătorie cu trenul. Astfel că ne-am pornit, într-o dimineață devreme, spre gara de unde pleca trenul ce avea să ne lase în Colombo.

Gara Kattuwa – locul nostru de plecare în călătoria cu trenul
Tren ce intră în gară

Prețul călătoriei este infim: 40 de rupii, echivalentul a 27 de cenți americani (un dolar valorează cam 150 de rupii). Urcăm și trenul pornește. Interiorul arată ca un metrou vechi, locurile sunt deja ocupate, ba se mai stă și în picioare. Suntem singurii turiști din vagon (probabil din tot trenul, cum aveam să observăm mai târziu). Se merge cu ușile deschise pe ambele părți, pentru a mai reduce din căldura ce este deja insuportabilă.

Tren în mers, cu localnici pe scări

Atmosfera e întreținută de un tânăr trubadur ce cantă la o tobă, în timp ce oamenii moțăie amorțiți pe scaune. Copiii îl privesc curioși. La final își cere plata și coboară la prima stație. Din când în când sărim în sus ca pe trambulină. E semn ca trenul a prins viteză. În mers, observăm casele localnicilor. Majoritatea mici, înghesuite și dărăpănate, un fel de acareturi cu haine întinse la uscat. Pe ici-colo, răsare câte o casă frumos aranjată, cochetă, cu o curte largă. În Sri Lanka, extremele sunt la ele acasă.

Case cochete de-a lungul drumului cu trenul

După aproape două ore de mers, ajungem la destinație. Gara din Colombo, considerabil mai mare, e înțesată de oameni; cozi imense se întind la ghișeele de bilete, turiști: zero. Există o toaletă specială pentru străini (!), dar aceasta este încuiată.

Seara repetăm experiența, la un grad de intensitate mai mare. E ora la care oamenii se întorc de la serviciu; peroanele sunt pline, trenurile ajung și pleacă din gară înțesate până la refuz, cu oameni agățați pe scările vagoanelor, ținându-se de uși, de bare sau unii de alții… Dacă nu stai lângă ușă sau în  apropierea ei, riști să te transformi în lac de apă până la destinație. Abia spre jumătatea traseului aerul începe să devină respirabil în vagoane. Ajungem odată cu seara înapoi la cazare, obosiți și uimiți deopotrivă. Călătoria cu trenul sri lankez este, fără îndoială, cea mai neaoșă experiență trăită aici.

În tren la întoarcere – obosiți, dar zâmbitori

Interacțiunea umană

Oamenii de aici sunt amabili și zâmbitori. Modești, dar senini. Foarte primitori și curioși deopotrivă. Și, mai ales, extrem de prietenoși. Micile afaceri locale sunt baza traiului lor zilnic. Unii vând fructe sau fac curse turistice cu tuk-tuk-ul, alții vând pește sau îmbrăcăminte confecționată acasă. Mulți, însă, trăiesc la limita supraviețuirii.

Localnică purtând un coș de legume

Soțul e pescar. În timpul iernii vindem pește. Vara eu vând pe plajă rochii cusute de mine. No work, no money” ne spune o doamnă pe plajă. Ne povestește despre familia ei și zâmbește. Are patru copii și e bunică de un an. Ne arată apoi pe telefon fotografii cu nepoata ei. Surprinzător, vorbește foarte bine engleza.

Localnicii sunt obișnuiți cu turiștii, dar se opresc, totuși, pe stradă, în parc, la magazin, la restaurant să vorbească cu noi. Prima lor întrebare e despre țara din care venim. „România? am fost și eu în România. Eu sunt marinar de meserie… Constanța nu? Am fost și la Varna în Bulgaria… Odessa… Am străbătut toată Marea Neagră „, ne spune cu melancolie în glas vânzătorul de la un magazin de suveniruri, lângă Orfelinatul de Elefanți.

Alții ne cer să facem poze cu ei. Sunt impresionați de ochii mei albaștri și de părul auriu, mai rar întâlnite la ei. Un bărbat de religie musulmană, alături de cele două soții și cei trei copii ai săi, ne zăresc în parc și se apropie să stea de vorbă cu noi. Ne așteptăm să încerce să ne vândă ceva suveniruri sau vreun tur pentru turiști. În schimb, capul familiei povestește cu tati, iar copiii se uită curioși la mine, păstrând distanța, din spatele mamelor lor. Se îndepărtează, apoi, după ce curiozitatea le-a fost satisfăcută.

Cel mai mult ne-a impresionat, însă, ajutorul pe care îl oferă necondiționat, chiar și fără să fie cerut. Primul impact de acest fel l-am avut chiar în aeroport, odată ajunși. Puțin debusolați, căutând din ochi persoana ce trebuia să ne însoțească la cazare, întrebăm în treacăt primul om de-al locului dacă el este cumva cel pe care îl așteptam. Surpriza a venit când persoana întrebată – care, evident, nu era cel așteptat – a cerut numărul de telefon al însoțitorului și l-a sunat de câte ori a fost nevoie până ce acesta a răspuns, reușind astfel să dăm de el. Prima impresie a fost, automat, pozitivă.

Un alt fel de ajutor am primit în altă zi, în gară, odată ce am aflat că trenul în care urcasem nu ajungea până la stația cea mai apropiată de cazare. Un tinerel, fericit peste măsură că își poate practica limba engleză, ne-a ajutat să ajungem pe peronul de unde următorul tren avea să ne ducă spre casă, peste un sfert de oră. A stat cu noi în tot acest timp și tot el ne-a spus că trenul are 35 de minute întârziere, atunci când anunțul a fost făcut prin stație doar în limba locală. Iar când am hotărât, într-un final, să luăm un tuk-tuk până acasă, s-a interpus ca negociator între noi și șofer, din proprie inițiativă, obținând un preț la jumătate pentru cursa până la cazare 🙂

Cert e că am rămas plăcut surprinși de interacțiunile cu oamenii de aici, unde totul se întâmplă cu zâmbetul pe buze.

Localnici zâmbitori și prietenoși

Viața spirituală

Sri Lanka este o țară în care divinitatea ocupă un loc important în viața oamenilor. Simboluri ale sacralității pot fi întâlnite la orice pas pe stradă: statuete budiste, cruci creștine sau reprezentări hinduse. Religia oficială rămâne, însă, budismul. Creștinii sunt mai des întâlniți în zonele de litoral, unde am vizitat și câteva bisericuțe catolice cochete. Hindușii rămân cei mai numeroși din regiune după budiști. Și islamismul e puternic reprezentat aici, moschei micuțe fiind presărate în orașele prin care trecem.

Diverse locașe de cult în Sri Lanka: stâng sus – biserică catolică, interior; dreapta sus – templu budist, exterior; stânga jos – biserică catolică, exterior; dreapta jos – templu hindus, exterior.
Ritual budist cu bețișoare parfumate
Templu budist – ritual de închinare

Indiferent de crezurile proprii, oamenii respectă și cutumele confesiunilor semenilor lor. „Niciodată să nu vă așezați în poze cu spatele la Buddha”, ne spune însoțitorul nostru, chiar dacă el este catolic. „Acum fotografiile se răspândesc rapid pe Facebook, pe internet, nu este corect să apară așa. Sri Lanka este o țară budistă și îi respectăm regulile”, ne explică el.

Reprezentare Buddha și călugăr budist

Limba vorbită

Ca și cultele practicate în Sri Lanka, limbile oficiale sunt și ele diverse: Sinhaleza și Tamil, fiecare cu alfabet propriu, la care se adaugă limba engleză, urmare directă a faptului că insula a fost până de curând colonie engleză.

În muzee și în toate instituțiile publice, anunțurile sunt afișate obligatoriu în toate cele trei limbi. La magazin, pe plajă, la restaurant – întâlnești oriunde localnici ce vorbesc limba engleză, utilizată mai ales în scop turistic sau comercial. Cert este că noi, ca turiști, nu am întâmpinat probleme de înțelegere, în orice zonă a insulei am ajuns.

Indicatoare turistice scrise în cele trei limbi oficiale

Școala și educația

În zilele pe care le-am petrecut în Sri Lanka, am văzut nenumărate grupuri de copii ce mergeau sau se întorceau de la cursuri. Ieșeau în evidență elevii școlilor catolice, cu uniformele lor de un alb imaculat și cravata neagră, pentru fete și băieți deopotrivă. Chiar dacă acestea fac parte din categoria școlilor private de aici, există și numeroase instituții de învățământ public (de multe ori divizate în școli de fete și școli de băieți), pe tot teritoriul insulei. Statul oferă gratuit elevilor uniforme și transportul spre și de la școală, învățământul fiind obligatoriu pentru copiii cu vârstele cuprinse între 6 și 16 ani.

Educația este, însă, asigurată și pentru cei care doresc să urmeze o formă de învățământ superior, câteva universități fiind deschise în marile orașe ale țării. Noi am trecut pe lângă Universitatea Peradeniya din regiunea Kandy, una din cele mai mari ale insulei, cu nouă mari facultăți, care inspiră, din exterior, un puternic aer european. Doar căminele studențești din apropiere rămân imaginea subdezvoltării care există totuși în zonă.

Universitatea Peradeniya, regiunea Kandy – Facultatea de Arte

Ce ne-a surprins și mai  mult a fost interesul manifestat pentru educația Montessori. La fiecare pas găsești panouri publicitare promovând centre Montessori, grădinițe și școli ce aplică aceste principii, dovadă că oamenii sunt preocupați de o educație sănătoasă pentru copiii lor, ca singura șansă de succes pentru viitorul acestora.

Panou de promovare a unui centru Montessori din zonă

Experiențele culinare

Când am plecat de acasă, eram deja pregătiți pentru o săptămână de foc… nu doar caniculară, ci arzătoare mai ales pentru papilele noastre gustative. Aveam să cunoaștem diversitatea mâncării în cele mai picante forme ale sale. Puțin sceptici, ne-am așezat în prima zi la terasa unui local ce  își promova ofertele pentru prânz în două variante disponibile: „Spicy” și „No spicy”. Așa am aflat că până și „No spicy” însemna tot picant de fapt, poate doar la o mai mică intensitate.

Fel de mâncare tradițional sri lankez

Chiar dacă, pentru mine, mami a avut grijă să se înarmeze cu soluții de back-up – borcănele sterilizate cu mâncare pentru bebe, cumpărate sau făcute în casă – trebuie să vă mărturisesc că felul meu preferat de mâncare a fost orezul, gătit aici în zeci de feluri și combinații, care de care mai gustoase (și singura mâncare fără arome picante, având rolul de a îndulci sosurile ce condimentau felurile principale).

Pregătiți de prânz

În rest, ofertele sunt variate și restaurantele de asemenea, dar principalele opțiuni rămân calamarii, creveții, crabii, racii sau peștele, mai ales în zonele de litoral.

Aroma fructelor exotice

Puține fructe din comerț ne erau cunoscute pe rafturile magazinelor sau ale tarabelor în aer liber. Merele sunt fructe exotice în Sri Lanka și au prețuri exorbitante, în timp ce mango, avocado sau kiwi se găsesc peste tot, chiar și pe jos, sub copaci, spre festinul ciorilor.

Cea mai exotică experiență am trăit-o, însă, în mijlocul junglei, pe marginea străzii, unde o familie de localnici încropise un mic adăpost de unde vindeau trecătorilor un soi special de nuci de cocos. La îndemnul însoțitorului nostru, am oprit și noi să gustăm din nectarul fructului portocaliu, cunoscut ca „nuca de cocos regală” (orange royal coconut). „It makes your body cool”, ne zice acesta, convingându-ne să o încercăm, pe arșița ce ne chinuia. Și, recunoaștem, a fost cea mai bună decizie.

Căsuța din junglă cu nucile de cocos miraculoase
Orange royal coconut

Eu am fost încântat peste măsură de gustul dulceag al sucului băut cu paiul din fructul uriaș pe care abia reușeam să îl cuprind cu mâinile mele mici.

La un pahar… de suc de cocos

Am plecat de acolo extrem de relaxați, cu zâmbetul pe buze și odihniți, chiar dacă eram pe drum de dimineață. Nu știm dacă a fost doar efectul minunatului fruct sau a contribuit și atmosfera de acolo, din mijloc de junglă, departe de civilizație și de agitația zilnică cu care suntem obișnuiți în mod normal.

Gradele în termometru

Așa cum ne așteptam, Sri Lanka ne-a întâmpinat cu foarte multă căldură (nu doar la propriu, ci și la figurat) și cu o ușoară umezeală în aer. Știam deja că partea de sud-vest a insulei se găsea sub influența musonului în această perioadă a anului, aducând cu el ploi intense de vară, scurte și dese. Acasă știrile internaționale vorbeau de inundații puternice în zonele turistice ale insulei, cu importante daune umane și materiale.

Ploaie musonică în munți

Ne pregătisem cu umbrele, pelerine și haine de ploaie, dar, odată ajunși, încurajați de soarele ce strălucea din plin, ne-am hotărât să facem o primă plimbare de recunoaștere a zonei. Surpriza a venit peste cinci minute când tot cerul s-a întunecat brusc și o ploaie cu picuri mari și grei a început să cadă peste noi, ca din senin. Am făcut atunci prima oară cunoștință cu musonul, dar ploaie mai caldă nu am mai simțit niciodată. A trecut apoi la fel de repede cum a venit, iar în zilele ce au urmat am mai prins doar vreo două ploițe trecătoare – semn că acest muson nu e atât de bau-bau pe cât se povestește.

Cer senin de vară
Ploaie rapidă de vară

În rest cald, prea cald poate uneori, vreme bună de plajă și de lenevit. Un motiv în plus, pe lângă atâtea altele, să vizitezi Sri Lanka măcar o dată în viață.

Vreme bună de plajă și lenevit
Și dacă v-au plăcut poveștile noastre, vă așteptăm să vă alăturați pe pagina noastra de Facebook și pe Grupul Familiilor Calatoare pentru și mai multe idei utile despre călătoriile cu copii.

Hai cu noi în excursii de grup

Exploreză și alte călătorii

Comentarii

2 răspunsuri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii la curent cu ultimele noastre călătorii!