Jurnal de călătorie: Croația 2020

Cuprins

După traseele parcurse prin Serbia, Macedonia de Nord, Kosovo și Albania, a venit rândul Croației în planurile noastre, așa că am străbătut Muntenegru și am intrat în Croația prin zona de sud, cu planul clar făcut să o colindăm și să îi descoperim locurile frumoase.

La intrarea în Croația nu ni s-a cerut formularul completat, nu au existat altfel de controale legate de Covid. Am intrat în Muntenegru dimineața în jur de ora 10.00 și am ieșit seara pe la 19.00. Nu ne-a confirmat nimeni, dar în mod normal ar trebui să fie îndeplinite condițiile de tranzit.

Drum în Croația

Dubrovnik

6 – 7 august 2020

Dubrovnik e atât de renumit și despre el s-au spus atât de multe, încât nu prea mai avem noi ce adăuga în plus.

Vă spunem doar că am stat două zile aici și am fost pur și simplu fascinați de acest oraș medieval, parcă desprins dintr-o carte de povești. Sau din Game of Thrones, dacă tot e la modă. Și vă lăsăm câteva poze din interiorul cetății, așa cum am văzut-o noi – pentru inspirație dacă nu ați fost, sau de aducere aminte, dacă ați ajuns deja aici.

Intrarea în cetate
Pod de trecere în interiorul orașului vechi

Și totuși, dacă e să recomandăm câteva lucruri pe care copiii le vor iubi în Dubrovnik, acestea ar fi:

-> un tur pe zidurile care înconjoară cetatea veche, cu urcat în turnurile de apărare – întotdeauna îi fascinează pe cei mici (prețul e de 200 kuna pentru adulți și 50 kuna pentru copii peste 7 ani, iar turul durează aproape o oră, timp în care urci și cobori în jur de 1000 de trepte);

Zidurile cetății
Panoramă spre exteriorul cetății, văzută de pe ziduri

-> o plimbare cu telefericul pe dealul de lângă oraș, de sus priveliștea spre cetate fiind de neegalat (prețul e de 160 Kuna / persoană, iar copiii sub 4 ani nu plătesc);

Vedere spre cetate din interiorul cabinei

-> o înghețată artizanală pe aleea principală din orașul vechi la Sladoledarna Dubrovnik. Înghețata de lavandă a abosult GE-NI-A-LĂ!

-> și, de ce nu, o după-amiază la plajă, fie lângă zidurile cetății unde lumea înoată și face baie, fie la Sunset Beach, una din plajele amenajate din oraș. Sunt doar câteva motive pentru care să vizitezi Dubrovnik cu copiii.

-> În Dubrovnik ne-am cazat aici: Apartman Fani.

Insula Hvar

8 august 2020

Din cele aproape 700 de insule pe care le are Croația (nu toate locuite), merită să ajungi măcar pe una dintre ele dacă vizitezi această țară. Noi am ales insula Hvar spre care am luat un ferryboat, abătându-ne ieri din drumul nostru de la Dubrovnik spre Split.

Aici viața e diferită de cea de pe continent, natura e la ea acasă, apa mării e mai limpede, plajele sunt mai puțin populate și mai naturale. Se practică mai mult turismul cu rulota aici, sunt plaje și camping-uri special amenajate pentru asta, iar taxa de acces e de 50 Kn.

Apa mării văzută de pe insulă

Drumurile ce brăzdează insula trec prin păduri de arbuști pitici și prin livezi de măslini sau de viță-de-vie și plutește în aer un iz de lavandă și rozmarin, căci oamenii prelucrează și produc aici uleiuri și esențe aromate. Distanțele dintr-un capăt în celălalt al insulei par mai mari decât sunt, durează aproape o oră jumătate să ajungi dintr-o parte în cealaltă a insulei, căci drumurile sunt înguste și sinuoase.

Tarabă cu produse tradiționale

Principalul oraș, cel care poartă același nume cu insula, e un obiectiv turistic în sine, cu cetatea sa din vârf de deal, piața centrală, catedrala sau turnul cu ceas rămase din secole trecute, dar înfrumusețate de suflul vremurilor actuale. Timpul însă nu ne-a permis să îl explorăm prea mult, căci ne presa ora de plecare a ferryboat-ului.

Vedere spre oraș de lângă cetate

Drumul între continent și insulă e și el un spectacol, atât la dus cât și la întors. Unde mai pui bucuria copiilor pe navă, cu vântul bătându-le în păr și valurile legănându-i în larg.

Priveliște de pe ferry
  • Primul ferryboat l-am luat din Drvenik spre portul Sucuraj de pe insulă, pe o distanță scurtă pe care am parcurs-o cam în jumătate de oră. Prețul aici a fost de 122 Kn pentru mașină și noi patru.
Portul din Drvenik
  • La întoarcere am plecat din orașul Stari Grad direct către Split, un drum mai lung ce durează cam 2 ore, dar și mai spectaculos, trecând pe lângă alte insule croate și chiar printr-un fel de strâmtoare. În acest caz prețul e mai mare, 329 Kn am achitat noi.
Pe ferry la întoarcere spre Split

Dezavantajul e că, fiind o navă mult mai mare, și normele de distanțare pe vreme de pandemie sunt mai puțin respectate. Noi am stat pe puntea superioară, în aer liber, unde se putea păstra o oarecare distanță față de oamenii din jur. Spre seară am ajuns la noua noastră cazare. A fost o zi plină și încărcată, noi obosiți cu toții, dar cu planurile făcute pentru noi explorări în Split zilele viitoare.

Peisaj pe mare de pe ferry
Apus văzut de pe ferry

Split

9 august 2020

Split, acest oraș de pe coasta Dalmată a Croației, e atât de încărcat de istorie, iar urmele acesteia sunt așa bine păstrate încât concurează fără doar și poate cu Dubrovnikul în farmec și atractivitate.

Așa că a meritat să ne pierdem pe străduțele din orașul vechi măcar o zi, să ajungem la Palatul lui Dioclețian, cea mai importantă atracție a orașului, să urcăm în turnul catedralei de lângă, din care poți vedea cum arată Split de sus, să vizităm Templul lui Jupiter, transformat apoi în locul unde oficia botezuri Sfântul Ioan Botezătorul, și să admirăm câteva din porțile vechii cetăți.

Piața centrală a orașului vechi
Palatul lui Dioclețian

În căutare de suveniruri drăguțe, faleza cochetă, încărcată de flori e cel mai potrivit loc, iar apoi ne-am oprit pe plaja din oraș, odată cu apusul soarelui în mare.

Aaa, și nu am uitat în drumul nostru să trecem și pe la statuia Episcopului Gregorius de Nin, în spatele Porții de Aur a orașului vechi – se spune că dacă îi atingi degetul mare de la picior o să îți aducă noroc. 🙂

Stradă pietonală în Split

-> În Split ne-am cazat aici: Apartment Dream of Split.

Omis

10 august 2020

Ieri de dimineață, pentru că ne-am trezit târziu și nu mai avea rost să luăm ferry spre insula Brač așa cum ne planificasem, am schimbat planurile și ne-am hotărât să mergem în Omiš, un orășel din apropiere de Split. La baza unui canion pe care un râu îl sapă printre stânci, Omiš e renumit pentru pirații ce își aveau originile aici și despre care se spune că ar fi fost printre cei mai periculoși din Marea Adriatică.

Canionul râului ce trece prin Omis

Inițial ne-am propus să mergem doar la plajă, în locul celei ratate de pe insulă. Am ales o plajă marcată cu blue flag, Velika Plaza, care de altfel a meritat drumul până acolo. Mult mai aerisită decât cea din Split, mai întinsă și mai curată, se bucură și de un cadru natural spectaculos, înconjurată de stânci și munți abrupți.

Velika Plaza, plajă marcată blue flag în Omis

Pe coasta unuia dintre ei se zărește turnul unei cetăți, Mirabela Fortress, care ne-a atras ca un magnet. Mai sus, în vârful stâncii, se zărește o altă cetate, la care se ajunge mai greu, pe un traseu de hiking.

Vedere din orașul vechi spre Mirabela Fortress

Noi am reușit să ajungem la prima fortăreață, chiar dacă nici până aici drumul nu este foarte simplu. Albert, fascinat de cetăți cum e, ne-o luase deja înainte pe scări, în timp ce Ayola aștepta cumințică să fie plimbată spre înălțimi.

O serie de trepte abrupte, săpate în piatră te duc până la baza turnului de unde poți admira în toată splendoarea priveliștea spre oraș, spre mare și spre râul ce trece printre stânci. În turn se urcă pe o scară îngustă, de metal, nu foarte prietenoasă… Dar ce mai contează câteva trepte când ai ajuns deja până aici. Ne-am descurcat cu brio și ne-am bucurat de priveliștea spectaculoasă la 360 de grade.

Vedere din vărful cetății
Vedere spre cetate de pe traseu

Iar ca să încheiem ziua în același ton, după ce am coborât de la cetate ne-am adâncit în pădure de-a lungul canionului până la restaurantul Radmanove Mlinice. Ba chiar ne-am oprit și la o mini-plajă din pădurea de lângă și ne-am cufundat picioarele în apa rece a râului de munte cu nuanțe verzui. O zi organizată din mers, dar neașteptat de reușită până la final. 🙂

Trogir și Sibenik

11 august 2020

Am plecat din Split spre Zadar, iar între ele alte două orășele medievale ne-au făcut să ne oprim din drumul nostru.

Trogir, cu al lui centru istoric înscris în patrimoniul UNESCO, e un oraș pe o mică insulă legată de uscat, la jumătate de oră distanță de Split. Merită să te pierzi pe străduțele din orașul vechi, să bei o cafea la o terasă din piața centrală lângă catedrala Sf. Lawrence sau să vizitezi fortăreața din capătul falezei.

Piața centrală din orașul vechi

Sibenik, puțin mai departe, după aproape o oră de drum, a fost cel de-al doilea oraș în care am făcut popas. Construit tot în stil medieval, dar parcă mai rece, mai brut, mai drept, străduțele nu îi mai sunt împodobite cu flori mediteraneene, nu mai găsești magazine cu suveniruri colorate, până și oamenii sunt mai puțini aici. Atracția orașului este însă Catedrala St. James, inclusă și ea în patrimoniul UNESCO. Grandoarea ei, dantelăriile sculptate în piatră și semnificațiile lor ne-au impresionat pe toți.

O piață mai colorată în Sibenik

Sibenik mai e cunoscut și ca orașul celor patru cetăți, pentru că sunt patru fortărețe care s-au construit de-a lungul timpului și pot fi vizitate aici. Noi am ajuns la una dintre ele – Fortăreața St Nicholas, amplasată pe o insulă micuță de lângă oraș – dar nu i-am putut admira decât zidurile de la distanță, căci accesul la interior este posibil doar de pe mare.

Fortăreața St Nicholas

Chiar și așa drumul până aici e foarte pitoresc: un ponton din lemn traversează un colț de mare translucidă prin care poți zări cete de pești și mulțimi de scoici lipite de pietre, iar mai apoi cărarea continuă pe o altă mică insulă, printr-o pădure cu vegetație de conifere, până ajungi la fâșia de pământ ce leagă cetatea de uscat. Accesul de aici încolo nu mai este însă permis. Ba mai mult, se spune că ar fi vegheat chiar de un protector ceresc: St. Anthony. Așa că nu am îndrăznit să încălcăm limita și am făcut cale-ntoarsă.

Ponton spre insula cu vedere către fortăreață

Parcul Național Krka

12 august 2020

Ieri am reușit să ajungem la unul din cele două Parcuri Naționale spectaculoase care fac Croația renumită din punct de vedere turistic.

Krka National Park, situat pe cursul râului cu același nume aproape de Sibenik, este o arie protejată ce se întinde în jurul lacurilor turcoaz, natural formate de-a lungul râului. Traseul pe pontonul de lemn se îndreaptă către atracția centrală a parcului – un perete de cascade spectaculoase ce se varsă într-un lac turcoaz cu apă cristalină.

Drumul prin parcul național spre Cascada Krka

Bonus, pe timpul verii vizitatorii au acces în apele lacului de la baza cascadei, o experiență pe care nu ai vrea să o ratezi. Adâncimea lacului este variabilă, dar în general nu depășește mai mult de 1 metru, cel puțin în zona unde turiștii au acces. În zonele cu stânci, apa abia atinge 20-30 cm, așa că aproape oricine se poate bălăci fără griji. Unde mai pui că apa este chiar călduță, în ciuda faptului că e alimentată de râu, a cărui apă e curgătoare și de obicei mai rece.

Cascada Krka într-o perioadă favorabilă înotului
Cascada Krka înaintea înserării

Prețul de acces în parc este de 200 Kn, iar după ora 16:00 este redus la 150 Kn. Parcul e deschis până la ora 20:00, iar de la punctul de parcare și achiziție a biletelor pleacă autobuze care transportă turiștii până la locul de unde începe traseul pietonal. Traseul durează cam 10 minute cu autobuzul plus vreo 20 min pe jos până ajungi la cascadă. Drumul este oarecum accesibil și pentru cărucior, în special la dus. La întors se merge pe o altă rută mai directă, dar care are mai multe rânduri de trepte.

Per ansamblu poți petrece aici măcar vreo 2-3 ore, dar sunt și turiști care vin de dimineață, își instalează cortul în parc și stau până la lăsarea serii. Overall, o experiență care ne-a impresionat și ne-a convins încă o dată cât de ofertantă este Croația pentru cei ce vin să o viziteze.

Apus de soare în drum spre cazare

Zadar

13 august 2020

O zi petrecută în Zadar… n-a fost deloc în zadar. 🙂

Și nu doar pentru centrul său istoric medieval, aspect cu care orașele croate prin care am tot trecut ne-au obișnuit deja (cu toate că fiecare din ele e unic și interesant în felul său), ci mai ales pentru Orga Mării și Salutul Soarelui – două atracții turistice de pe faleza orașului create de același artist, ce a dat glas mării și culoare energiei solare.

Până seara am colindat centrul vechi al orașului, am urmărit trasee de pe hartă, am urcat în turnul bisericii Sv. Donata și am luat masa pe una din străduțele înguste și pietruite cu parfum istoric.

Poarta de intrare în orașul vechi Zadar
Vedere spre oraș din turnul bisericii Sv. Donata
Biserica Sv. Donata

Seara, în schimb, am părăsit zidurile vechii cetăți și ne-am îndreptat spre faleza ce se întinde de-a lungul mării. Acolo, printre mulțimi de oameni, ne-am făcut drum spre cele două atracții ce face Zadar-ul special.

Primul este un instrument muzical atipic, cu tuburi de orgă instalate sub trepte de marmură, prin care vântul și valurile mării își „cântă” muzica pentru cei ce vin să o asculte, motiv pentru care a fost supranumit Orga Mării. Farmecul muzicii crește odată cu lăsarea serii și mai ales în momentul apusului, unul emblematic de altfel și cel mai renumit de pe toată coasta Croației.

Albert ascultând cântecul făcut de valuri în Orga Mării

Tot la apus e și momentul când se luminează Salutul Soarelui. Cercuri de dimensiuni diferite, imitând Soarele și planetele, se aprind și se colorează pe pavajul de marmură, după ce toată ziua și-au luat energia de la Soare.

Pe cel mai mare cerc din ansamblul ce alcătuiește Salutul Soarelui

E mai mult decât frumos, e un moment magic acolo. Și, în ciuda numărului destul de mare de oameni care se adună aici, cu măsurile de precauție potrivite te poți bucura de o seară specială la malul mării din Zadar.

Zidurile cetății Zadar noaptea

-> În Zadar ne-am cazat aici: Apartman zadar city Masha.

Grabovac

14 august 2020

Ne-am cazat în Grabovac ca să fim aproape de Parcul Național Plitvice pe care ne propusesem să îl vizităm zilele acestea. Dar am descoperit aproape de cazarea noastră un loc pe care vi-l recomandăm din tot sufletul dacă ajungeți în zonă și vă rămân două ore libere într-una din zile, dimineața de la 9:00 sau seara după 18:00.

Ranch Dolina Jelena e o crescătorie de… căprioare care organizează tururi ghidate pentru vizitatori, ocazie cu care poți vedea, hrăni și mângâia căprioare și cerbi lopătari, cerbi roșii și trei căluți superbi care sunt crescuți și îngrijiți pe domeniul fermei. Chiar dacă au acest program turistic, atenția proprietarilor este îndreptată prioritar spre confortul animalelor – domeniul se întinde într-o pădure prin care căprioarele se pot plimba libere, căluții au o pajiște doar a lor, iar pentru noi, vizitatorii, este rezervat un țarc în care putem intra ca să fim mai aproape de căprioare și să le hrănim, în timp ce ele sunt neîngrădite și se apropie din obișnuință, știind că vor primi mâncare.

Crescătoria de căprioare de la Grabovac
Una din cele mai prietenoase căprioare de la Ranch Dolina Jelena

Copiii au fost mai mult decât încântați de toată experiența – au râs și au sărit în sus de bucurie când au văzut animăluțele, le-au mângâiat și le-au dat porumb și mere.

Albert încântat de întâlnirea cu căprioarele
Background cu căprioare 🙂

Turul durează în jur de 45 minute, la care se adaugă și relaxarea de după cu gustărele produse chiar aici la fermă. Copiii au și un spațiu de joacă pentru ei cu mingi, palete de tenis și hamac, cât timp adulții se odihnesc. Prețul biletului este de 70 kn / persoană pentru întreaga distracție, iar copiii cu vârsta până în 7 ani au acces gratuit.

Colecția de coarne adunate în urma schimbărilor sezoniere

La plecare ne-am oprit lângă ruinele cetății medievale din satul Drežnik, un loc retras, liniștit, puțin părăsit, dar cu o priveliște frumoasă de jur-împrejur, mai ales din turnul vechii cetăți ce încă mai stă în picioare.

Pentru noi întreaga experiență aici a fost total neașteptată și ne-a bucurat seara, înainte de vizita de a doua zi la Plitvice.

-> În Grabovac ne-am cazat aici: Apartment Patar.

Parcul Național Plitvice

15 august 2020

Lacurile turcoaz în trepte de la Plitvice ce se revarsă unul în altul, cu ale lor nenumărate cascade, sunt renumite în toată lumea și, în general, turiști de peste tot vin să le vadă și să colinde Parcul Național croat protejat de UNESCO.

Primele lacuri turcoaz întâlnite pe traseu

Așa că noi ne putem considera de două ori norocoși: o dată pentru că această comoară a naturii este relativ aproape de noi și nu trebuie să străbatem continente că să o vedem, iar în al doilea rând pentru că am reușit să ajungem aici într-o perioadă mult mai liberă decât de obicei, când te poți plimba pe îndelete și te poți bucura mai în tihnă de această experiență unică, fără să fii presat de cete de turiști care îți suflă în ceafă (ca să căutăm și părțile mai puțin rele ale acestei pandemii).

Fragmente de pe traseul C – zona Lower Lakes
Îmbătați de sclipirile turcoaz

Așadar, pe scurt: ieri am ajuns la Parcul Național Plitvice, am intrat pe la Intrarea 1 și am ales să parcurgem Traseul C care acoperă ambele zone – Upper Lakes și Lower Lakes (schema și durata traseelor se găsesc pe site-ul oficial). Pentru acest traseu, distanța parcursă e cam de 8-9 km, iar durata este aproximată între 4 și 6 ore. Nouă ne-a luat puțin peste 4 ore, fără opriri prea lungi, cu Ayola în brațe (am uitat marsupiul acasă, iar accesul cu cărucior e pe alocuri dificil) și cu Albert pe jos. Și trebuie să spunem că Albert a fost cu adevărat un temerar… Nu știm cam cât de mult merg alți copii la 4 ani, dar noi recunoaștem că nu ne așteptam să facă tot traseul singurel. We are proud of you, young man!

Costul biletului de intrare în parc este de 200 kn /persoană, indiferent de traseul ales. Copiii cu vârsta sub 7 ani intră gratuit. În acest preț e inclusă și conexiunea cu barca pe lacul care leagă cele două zone ale parcului și trenulețul care te întoarce din punctul final al traseului până aproape de intrare (spunem „aproape” pentru că de acolo până la parcare mai e de mers cam 1 km care parcă pare și cel mai greu din toate, după moleșeala ce te cuprinde în trenuleț, când te întorci din parc).

Portul pentru bărcile ce poartă turiștii din zona Lower Lakes în zona Upper Lakes
Fragmente de pe traseul C – zona Upper Lakes

Dincolo de asta, lacurile, cascadele, vegetația, drumul pe poduri de lemn, paleta de culori de la întinderi turcoaz la verde smarald și parcul cu totul te învăluie, te fascinează și te îmbată de natură și de frumos. Un loc unic în lume, un paradis pe Pământ! Dacă aveți ocazia, nu ezitați să îl vedeți, e o experiență unică în viață!

Parcul Național Plitvice – vedere de ansamblu

Rastoke

16 august 2020

Când am plecat din Plitvice spre Rovinj, ne-am oprit pentru cafeaua de dimineață în Rastoke.

O stațiune turistică amplasată chiar pe un râu care, fix aici în mijlocul orașului, se varsă în cascade printre case de lemn, pe lângă terase înflorate și pe sub poduri înalte de unde le poți admira în toată splendoarea.

Rastoke – vedere generală

Noi ne-am băut cafeaua la o terasă situată chiar deasupra uneia din cele mai frumoase cascade din oraș. Și singurul lucru pe care l-am regretat este că nu am mai rămas câteva zile și aici, în acest orășel pitoresc.

Cafea la una din terasele instalate pe o cascadă din Rastoke

Rovinj

17 august 2020

Continuându-ne periplul prin Croația, am poposit două zile la Rovinj, un orășel romantic și foarte turistic care își întinde zona sa istorică pe o limbă de pământ în mare.

Vedere spre centrul istoric al orașului Rovinj

Pe lângă clasica plimbare pe străduțele pietruite, până sus la biserica Sf. Eufemia, al cărei turn se vede din orice parte a orașului (și în vârful căruia se poate urca să vezi orașul de sus), am descoperit regiunea Istriei foarte atractivă turistic. În primul rând, aici e patria trufelor, așa că la orice magazin de suveniruri vei găsi borcănele cu gustoasele ciupercuțe, la prețuri destul de generoase. Podgorii de viță-de-vie, livezi de măslini, lanuri de lavandă sunt și ele specifice locului și pot fi vizitate de turiștii care ajung aici.

Peninsula orașului vechi Rovinj
Străduțe înguste și colorate în centrul vechi din Rovinj
Biserica Sf. Eufemia

Apoi, am remarcat că în această zonă parcă și atracțiile pentru copii sunt mai numeroase – AquaPark, Dinopark, Park Aventura – copiii vor fi foarte încântați, doar timp (și bani) să fie pentru toate. Orașul are și câteva plaje amenajate în jurul său, foarte plăcute căci apa e curată și limpede, chiar dacă nu sunt plaje cu nisip ci cu pietricele. Așa că noi am petrecut câteva ore la plajă, probabil ultima dată în acest sejur.

Rovinj, un oraș pentru copii

Dar cea mai spectaculoasă experiență a fost o plimbare cu barca în larg, odată cu apusul soarelui, până la zona unde delfinii înoată nestingheriți și liberi. Turiștii adunați pe bărci, muți de uimire și din grija de a nu îi speria, îi pot urmări sărind în aer, adunându-se în grupuri, apropiindu-se sau îndepărtându-se, în bătaia roșiatică a ultimelor raze de soare ale zilei. Doar chicoteli de încântare ale copiilor mai sparg liniștea din mijlocul mării.

Plimbare cu bărcuța în larg la apus
Primii delfini ce ne-au salutat din larg
Delfini la apus

Nimic mai minunat, nimic mai relaxant, nimic mai încântător pentru o ultimă seară pe malul Adriaticii, înainte de a ne cufunda în continent, înainte de a ne apropia de casă.

Rovinj luminat de seară

-> În Rovinj ne-am cazat aici: Apartment Deluxe.

Poreč și Pula

18 august 2020

Dacă sunteți iubitori ai istoriei antice sau dacă pur și simplu vreți să vedeți niște comori ale umanității, păstrate din primele secole ale erei noastre, trebuie să vizitați două orășele nu foarte departe de Rovinj: Poreč și Pula.

Poreč este renumit pentru singurul complex istoric din lume păstrat în întregime din secolul al V-lea: Euphrasian Basilica, o biserică creștină înscrisă în patrimoniul UNESCO datorită importanței sale istorice. Și nu doar zidurile sunt prezervate de atunci, ci până și mozaicul din interior în dreptul altarului, unde, spre surprinderea noastră, încă se mai oficiază slujbe. Biletul de acces pentru vizite e de 50 kn/persoană, dar duminica dimineața în timpul slujbei intrarea este liberă.

În rest, orașul Poreč are același aspect cu care ne-au obișnuit așezările croate: străduțe înguste și pietruite, clădiri drepte, cu fațade colorate (aici ceva mai scorojite decât în alte locuri), magazine de suveniruri, piețe cu terase întinse în soare, o faleză de-a lungul portului și smochini cu fructe coapte. Dintre vestigiile antice, mai pot fi văzute ruine din Templul lui Neptun, la malul mării.

Templul lui Neptun
Mesaj pe ziduri lângă un loc de joacă: I love Poreč

Pula, de cealaltă parte, e un oraș în care urmele Imperiului Roman sunt încă vii și vizibile. Intrând pe sub unul din arce în orașul vechi, străzile nu mai au același aspect medieval ca în alte orașe de până acum, parcă au rol ceva mai comercial, înțesate de magazine unul lângă altul. Dar în spatele lor, un prim obiectiv datând din secolul III impresionează prin calitatea cu care s-a păstrat și prin dimensiunile sale. Mozaicul „Punishment of Dirce” a decorat probabil podeaua unei case romane și a fost descoperit în timpul bombardamentelor celui de-al Doilea Război Mondial.

Poarta de intrare în centrul istoric al orașului Pula
Mozaicul „Punishment of Dirce”

Ceva mai încolo, Templul lui Augustus, primul împărat roman, este păstrat și el integral și poate fi vizitat în piața centrală a orașului vechi. Am trecut apoi printr-un tunel subteran, construit ca loc de adăpost în timpul primului război mondial și cu rol actual de muzeu al tramvaiului local, ca să ajungem până la atracția principală a orașului – Arena romană – un amfiteatru asemănător Colosseumului din Roma, datând din primul secol al erei noastre și printre cele mai bine păstrate astfel de monumente din lume. Arena e accesibilă și la interior, contra unui bilet în valoare de 70 kn, dar se poate vedea destul de bine și din exterior, căci arcadele sunt mari și la înălțime joasă.

Vedere spre Arena romană
Arena romană din Pula

După aceste plimbări, am părăsit cele două orașe încărcați de istorie, mai bogați și o dată în plus mai fascinați de Croația cea atât de ofertantă din multe puncte de vedere.

Zagreb

19 – 21 august 2020

Zagreb, un oraș unde am venit fără prea multe așteptări dar care ne-a plăcut mult de tot. Cele trei zile petrecute aici nu au fost suficiente pentru tot ce e de făcut în capitala Croației, dar am încercat să le valorificăm la maxim.

În prima zi ne-am plimbat prin centrul vechi al orașului, unul tare cochețel și simpatic, pe care l-am prins complet gol, după o ploaie scurtă de dimineață. Străzi pietonale, clădiri colorate, magazine cu suveniruri, tuneluri subterane, turnuri aurite și terase elegante, iar în mijlocul lor impresionanta catedrală în stil gotic, cea mai înaltă clădire din întreaga Croație. Din păcate, un cutremur recent de anul acesta din martie a afectat-o și i-a distrus parțial bolta, câteva vitralii și unul din turnuri, așa că interiorul e învelit și în reparație, dar chiar și așa este accesibil celor ce vor să o viziteze.

Bulevardul Ilica din Zagreb

Puțin mai sus, trecând printr-un tunel, ajungem la o altă piață drăguță, St Mark’s Square, în mijlocul căreia sclipesc țiglele colorate ale unei biserici ce poartă același nume. De aici, puțin mai în vale, pleacă cel mai scurt funicular din lume, pe o distanță de doar 66 metri. Albastru, la fel ca toate tramvaiele ce străbat orașul, un simbol al Zagrebului de altfel. Din turnul de lângă el se lansează zilnic o salvă de tun la ora 12 fix. Și cum e foarte aproape de cazarea noastră (pe care v-o recomandăm cu mult drag, dacă aveți nevoie), a fost ultimul lucru pe care l-am văzut astăzi, chiar înainte de a pleca.

St Mark’s Square

Seara am petrecut-o la un suc la înălțime, la terasa din turnul Zagreb 360, situat chiar în piața centrală a orașului. Piața și catedrala se văd spectaculos de aici, dar poți admira tot orașul din observation deck. Biletul de acces tip „family” costă 150 kn și îți permite să urci în vârf de mai multe ori într-o zi, așa că poți admira orașul și pe timp de zi și de noapte.

Cea de-a doua zi am petrecut-o în Parcul Maksimir, căci mezina noastră a împlinit 11 lunițe și am ales să o sărbătorim la Grădina Zoologică din Zagreb, exact cum Albert și-a sărbătorit primul an din viață la Zoo în Berlin.

Și pentru că gradina zoologică de aici ne-a lăsat o impresie bună, ne-am gândit că merită să vă povestim despre ea. E amplasată mai exact în Parcul Maksimir din oraș, un parc uriaș, întins cât o pădure, iar grădinii îi e alocată o suprafață extinsă. Animăluțele care trăiesc aici, multe și variate, arată bine îngrijite și au, în general, spațiu generos fiecare dintre ele.

Am văzut canguri, antilope, zebre, lei, leoparzi, cimpanzei, bizoni, suricate, pelicani, cămile cu două cocoașe, dar și crocodili, pitoni, un varan, reptile de tot felul, o broască țestoasă uriașă și tot felul de alte vietăți interesante. Copiii au fost încântați la maxim, Ayola s-a bucurat cel mai mult când a putut mângâia căprițele, Albert a rămas impresionat de un soi de broască țestoasă uriașă, cu aspect preistoric, care trăiește în apă, de morsă și de leii de mare.

O parte din animăluțele întâlnite la zoo din Zagreb
Atracția zilei: căprițele de la Zoo

Prețul de intrare este de 30 kn /adult și 10 kn /copii peste 2 ani, iar lunea sunt reduceri de tarif. Noi am petrecut aici mai bine de patru ore, cu tot cu masa de prânz pe care am luat-o la restaurantul din mijlocul grădinii, iar la final am ieșit destul de obosiți, dar povestind care mai de care despre câte chestii interesante am descoperit fiecare dintre noi.

Foci și lei de mare

Așadar, dacă ajungeți în capitala Croației și vreți să petreceți o zi pe placul celor mici, vă recomandăm să luați în considerare Grădina Zoologică din Zagreb.

Scheletul unui leu

.Iar în ultima zi, înainte de plecare, am făcut turul Potcoavei lui Lenuci, o zonă verde din centrul orașului care ia forma literei U și care îmbină grădini publice, clădiri emblematice și parcuri urbane pe care merită să le admiri la pas sau unde te poți opri să te relaxezi și să te bucuri de aerul boem al Zagrebului.

Obiectivele de pe parcursul Potcoavei lui Lenuci
După 40 zile de sejur prin țările balcanice

Ne-am fi dorit să ajungem și la Lacul Bundek înainte de plecare, dar timpul era scurt și copiii somnoroși, așa că l-am lăsat pentru o dată viitoare și ne-am pornit spre Ungaria, cu destinația finală ACASĂ.

-> În Zagreb ne-am cazat aici: BY’s home.

În drum spre casă

21 august 2020

După exact 6 săptămâni de când am plecat în acest sejur, am revenit acasă. Am ajuns în București dimineață pe la 5:00, după 12 ore de când ne-am pornit din Zagreb.

Rememorând toată această excursie, dacă ar fi să o înglobăm într-un singur cuvânt, cred că „PANORAMA” ar fi cel care s-ar potrivi cel mai bine. O panoramă asupra țărilor balcanice, una încărcată la rândul său cu multe alte panorame impresionante – peste munți, peste orașe, peste infinitul mării sau peste lacuri turcoaz. Poate din acest motiv o melodie albaneză auzită pe plaja din Sarande a devenit între timp laitmotiv-ul sejurului nostru și e pe repeat în mașină, în timp ce în gânduri ni se amestecă (deja) amintirile cu dorul de casă, care ne poartă spre țară mai repede decât putem noi ajunge.

Peisaj în Croația
Și dacă v-au plăcut poveștile noastre, vă așteptăm să vă alăturați pe pagina noastra de Facebook și pe Grupul Familiilor Calatoare pentru și mai multe idei utile despre călătoriile cu copii.

Exploreză și alte călătorii

Comentarii

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii la curent cu ultimele noastre călătorii!