Jurnal de călătorie: Kosovo 2020

Cuprins

10 – 14 iulie 2020: În sejurul nostru prin țările balcanice, prima oprire a fost în capitala Macedoniei de Nord, iar din Skopje am pornit spre Kosovo.

PRISHTINA

Obiective în oraș

15 iulie 2020

Am intrat ieri în Kosovo trecând vama dinspre Macedonia de Nord; din nou liber, fără cozi de așteptare și fără cerințe speciale. Se pare că locuitorii din Kosovo nu au acces în Macedonia, însă dacă ești turist străin poți intra dintr-o țară în cealaltă fără probleme. Noi ne-am oprit doar ca să achităm asigurarea RCA în valoare de 15 euro fără de care nu poți intra pe teritoriul Kosovo. La vama pe unde am trecut se putea plăti și cash și cu cardul. Există, de asemenea, și o modalitate de plată online, cu o taxă de 1 euro în plus.

Am început apoi să descoperim Kosovo – un amestec neașteptat de influențe europene (moneda aici este Euro, chiar dacă nu fac parte din UE), cu specific islamic (vizibil mai ales în orașe) și cu sprijin american (prezent din timpul războiului, dar regăsit și acum cel mai probabil în finanțarea autostrazilor impecabile care tranzitează țara și confirmat în Pristina unde unul din bulevardele principale poartă numele lui Bill Clinton, iar statuia sa se înalță în centrul acestuia).

Spre seară am făcut o plimbare prin capitală, unde ne-am cazat pentru urmatoarele câteva zile. Pristina nu e neapărat foarte turistic; noi am urcat în turnul Catedralei Maica Tereza de unde se vede tot orașul și am ajuns la monumentul Newborn prin care se comemorează luptele ce au dus la independența țării.

Monumentul Newborn
Biblioteca Națională din Kosovo

Spre seară ne-am plimbat prin centrul vechi: câteva străduțe, două moschei mai vechi, câțiva negustori, o piață locală și muzeul etnografic închis și el, apoi am ieșit înapoi la bulevardul principal care dă spre Bulevardul pietonal Maria Theresa. Aici, peste drum, e piața unde se înalță Përmendorja, Monumentul Frăției și Unității (Brotherhood and Unity), simbolizând cele trei comunități – sârbi, albanezi și muntenegreni – ce trăiesc în Kosovo, iar peste drum, puțin mai sus, e amplasată The Great Mosque, pe care din păcate am găsit-o închisă. Seara am servit cina la Pishat, un restaurant tradițional cu mâncare excelentă.

Cină light la restaurantul Pishat

Ce ne-a frapat este că absolut toată lumea aici poartă măști, inclusiv la exterior, așa că ne-am conformat și noi. E adevărat că în această perioadă au o creștere mare a numărului de cazuri de îmbolnăviri, așa că ne-am gândit că o fi o directivă legislativă impusă de curând, la fel cum e și interdicția de a ieși după ora 21:00, valabilă în Pristina.

N-o fi Pristina cea mai spectaculoasă capitală de vizitat, dar dacă e un lucru pentru care merită să fie un exemplu, acela este mobilizarea extraordinară a oamenilor de aici în purtarea măștii pentru limitarea efectelor pandemiei. Efectiv 98% din oamenii de pe stradă poartă măști. Din bumbac sau medicinale, asortate sau personalizate, accesorizând ținute elegante, sport sau casual, am avut ocazia să admirăm tot felul de măscuțe aici, care de care mai simpatice. De la bătrâni la tineri sau chiar copii, oameni de afaceri, studenți sau angajați ai firmei de salubritate, toți sunt echipați cu măști de protecție, ceea ce ne face să ne simțim în mai multă siguranță decât în alte locuri unde poate statistica de moment e mai bună, dar măsurile de precauție sunt inexistente.

Așadar, Pristina, hats off! (& masks up!) Să auzim de bine cât de curând!

Grup statuar la baza monumentului Përmendorja

Vila Gërmia

16 iulie 2020

Pe unde ne-au mai purtat pașii în Prishtina și prin împrejurimi, în căutare de obiective noi de vizitat și locuri de relaxare:

– de dimineață ne-am propus să ajungem la Mănăstirea Gračanica, un locaș de cult din secolul XIV și actual monument UNESCO, situat puțin în afara orașului, dar pe care din păcate l-am găsit închis din cauza pandemiei;

– așa că am schimbat traseul din mers și ne-am îndreptat spre Vila Gërmia, un loc de relaxare într-o zonă semi-muntoasă unde localnicii ies la aer curat, fac drumeții ușoare sau se destind pe terasa restaurantului de aici. Cafeaua și deserturile sunt excelente, iar copiii au locuri de joacă și iarbă verde din plin, așa că merită o scurtă oprire aici.

Vila Gërmia – vedere de ansamblu

Cam atât de la Pristina. De azi suntem în Peja, vedem cum arată viața în Kosovo și din provincie, mai ales că Peja pare să fie o regiune ce promite din punct de vedere turistic.

-> În Pristina ne-am cazat aici: Apartment Centre.

PEJA

Resort Ujevara e Drinit

17 iulie 2020

Ieri a fost o zi de plimbare în natură, cu aer curat și peisaje superbe. Pe drumul de la Prishtina la Peja ne-am oprit să admirăm cascada White Drin și am profitat de ocazie ca să luăm masa de prânz la Resortul Ujevata e Drinit, un complex amplasat într-un cadru natural superb, pe malul râului ce străbate zona. O alegere foarte inspirată și relaxantă, de altfel, pe care o recomandăm oricui ajunge în zonă. Ne-am bucurat de o masă gustoasă cu feluri de mâncare tradiționale de-ți lasă gura apă (până și Ayola, mai pretențioasă din fire, a fost încântată să le încerce), un loc de joacă generos pentru copii în jurul căruia înoată uriași pești colorați și, mai ales, o vedere de neegalat spre râul în care sclipiri de smarald se joacă pe luciul translucid al apei, în razele soarelui.

Pe terasa resortului Ujevara e Drinit
Terasa resortului Ujevara e Drinit situată pe râu

Și cum după așa o masă se impune și ceva mișcare, am urcat prin pădure până la cascada alb-spumoasă, atât de renumită încât și mirii vin aici pentru sesiunea foto din ziua nunții. Am prins și noi un cuplu proaspăt căsătorit, cufundat în apele râului, pe jumătate înghețați pe jumătate amuzați, dar frumoși, îmbrățișați de cascada ce se revarsă spre ei, o experiență ce sigur le va rămâne în minte.

Pe traseu spre cascadă

Ceva mai sus, urcând cateva zeci de trepte, poți ajunge la o peșteră deschisă de asemenea turiștilor, dar cum turul în interior dura în jur de o oră jumătate, temperatura era de numai 8 grade și noi nu eram tocmai echipați pentru asta, am ajuns până la intrare și ne-am întors. Poate data viitoare. 🙂

Rugova Canyon

18 iulie 2020

Înarmați cu ceva porumb fiert făcut de noi acasă (adică la cazare, ne înțelegeți) și cu chef de încă o plimbare în natură, am pornit ieri după-masă pe Canionul Rugova, una din atracțiile turistice spectaculoase din împrejurimile orașului Peja.

Spectaculos pentru că e unul din cele mai lungi canioane din Europa, 25 km totalizează întreg traseul, și pe alocuri atinge adâncimi de mai bine de 1 km din vârful stâncilor până la râul ce curge agale la baza lor.

E un drum ce merită făcut fără grabă, cu opriri pe traseu în locuri de unde poți admira peisajul, un drum ce te încarcă de energie și îți umple plămânii cu aer curat de munte. O ceașcă de ceai muntenesc sorbită apoi cu poftă la mijlocul drumului. În zare munții, dincolo de mușcatele sângerii de pe terasa restaurantului Hani. Și în fundal sunetul ploii răcoroase de vară ce a început la fel de repede cum s-a și oprit.

Toate întregesc tabloul unei experiențe ce umple sufletul de liniște și inima călătorului de bucurie. Bucuria de a fi descoperit un alt loc minunat din lumea asta mare și frumoasă.

Punct de belvedere pe Canionul Rugova

Obiective în oraș

9 iulie 2020

Câteva cuvinte și despre Peja, orașul pe care l-am părăsit în această dimineață:

  • e așezat între munți, așa că le poți admira crestele de pe malul râului ce străbate orașul, dimineața îmbrăcate în nori albicioși, seara scăldate în lumina caldă a apusului.
Vedere din Peja peste râu
  • are o atmosferă foarte faină, un spirit tineresc și efervescent, pentru că e un orașel încărcat de terase care de care mai simpatice, oamenii ies, se plimbă (chiar dacă mai mult cu măști în perioada asta), își beau cafeaua dimineața la terasă sau îi prinde înserarea la o masă în oraș. Am căutat și noi ceva recomandări și am ales să cinăm în prima seară la Kulla e Zenel Beut, o clădire cu istorie din centrul vechi care oferă acum printre cele mai bune serviri din oraș, și la Era în cea de-a doua seară, un restaurant pe o colină, de unde poți admira întreg orașul și munții din împrejurimi. Cafeaua am băut-o la Prince Coffee House – o cafea turcească ca la ea acasă, rădăcinile islamice comune nu se dezmint.
Numele orașului în parcul central
  • e locul unde se află Patriarhia Serbiei, o mănăstire înscrisă în patrimoniul UNESCO, alături de alta aflată la câțiva kilometri distanță, Mănăstirea Decan, păzită acum de armata NATO. Din păcate, pe ambele le-am găsit închise din cauza pandemiei, unul dintre soldații de la intrare explicându-ne că sunt persoane infectate cu Covid-19 chiar în incintă.
Patriarhia Serbiei
Mănăstirea Decan
  • plimbându-te pe străzi poți ajunge și în zona bazarului, o stradă pietonală cu obiceiuri de comerț specific arăbești – abundă argintăriile, magazinele de bijuterii și cele cu haine turcești – dar mult mai bine organizată, spațiată și administrată, încât poate fi chiar un loc foarte potrivit pentru poze, dacă nu și pentru cumpărături.
  • are propria bere ce îi poartă numele, iar noi am descoperit o terasă în vârful unei coline – Era – numai bună dacă vrei să vezi orașul de sus, înconjurat de munți.
  • și, într-un final, e punctul de plecare spre cele două obiective turistice naturale despre care am povestit mai sus – Cascada White Drin și Canionul Rugova – care pe noi ne-au cucerit.

Așa că, ce ziceți, merită un city break la Peja? Noi am decretat că daaa!

-> În Peja ne-am cazat aici: Jarina.

PRIZREN

20 iulie 2020

Prizren, acest oraș-bijuterie din Kosovo, efectiv ne-a cucerit în cele două zile de când suntem aici. Nu degeaba i se spune capitala culturală a țării, centrul său istoric e unul din cel mai bine păstrate dintre toate orășele kosovare – un melanj de moschei și biserici vechi de care dai la tot pasul, colindând pe străduțe pietruite ce se întind până sus pe deal, la poalele cetății ce îl străjuiește.

Centrul istoric din Prizren

În centru, râul spumos de munte își poartă apele pe sub poduri ce leagă cele două părți ale orașului, dintre care Stone Bridge este de departe cel mai fotografiat (și mai renumit). Chiar lângă el, Sinan Pasha, moscheea-simbol a orașului, își oglindește unicul minaret în apele râului. Peste tot în jur terase cochete, restaurante tradiționale, case istorice, arhitecturi medievale, așezate toate într-o armonie în trepte.

Stone Bridge

Trepte pe care le urci până la fortăreața orașului – ziduri de piatră ce se zăresc din orice parte a orașului se transformă în metereze de apărare odată ce ajungi sus. Până acolo urcușul nu e cel mai ușor, mai ales pentru cei mici, pe o pantă abruptă și pe un drum accesibil doar pietonal, unde mai pui că pe drum ne-a mai prins și ploaia. Noroc că traseul nu e tocmai lung și în vreun sfert de oră eram deja sus, la porțile cetății. Iar vederea de aici spre oraș și spre munți merită tot efortul, căci e atât de mult frumos în marea aia de acoperișuri cărămizii ce se întind în jos, despărțită de apele râului, strajuită de munți împăduriți și străpunsă din loc în loc de minaretele moscheilor și de câteva turle de biserici ce se înalță spre cer, încât noi am urcat în ambele zile până sus pe ziduri.

Vedere spre oraș din cetatea orașului
Prizren Fortress
Prizren Fortress

Cel mai greu a fost însă să alegem doar câteva din sutele de poze pe care le-am făcut în Prizren. Efectiv nu poți sa te oprești din fotografiat când ești aici. Dacă ați fost aici, sigur înțelegeți de ce. 🙂

-> În Prizren ne-am cazat aici: Central apartment with city view.

Prizren pe timpul nopții

Detalii utile despre Kosovo

21 iulie 2020

Am părăsit astăzi Kosovo, o țară nouă, mică, dar frumoasă și, mai ales, foarte accesibilă.

Am stat aproape o săptămână aici, câte 2-3 zile în trei orașe și în împrejurimi, și am cheltuit în total până în 300 euro, incluzând aici mesele la restaurant, plata RCA-ului de la vamă și achiziția unei cartele locale cu internet inclus. La asta am mai adăugat cazările – noi alegem în general apartamente sau căsuțe în regim hotelier, pentru că le induce mai mult copiilor atmosfera de acasă – nu au totalizat nici ele mai mult de 250 euro.

O masă în oraș costă în jur de 20 euro chiar și la restaurante cu pretenții, iar un apartament cu 2 dormitoare costă în medie 40 euro / noapte în Kosovo, în zone centrale din oraș. Mai pe scurt, accesibil și de calitate.

Moneda națională este euro, poți plăti cu cardul aproape peste tot, dar e bine să ai și ceva cash în portofel. Extragerea de la bancomat „costă” 5 euro la majoritatea băncilor. Cel mai mic comision de retragere îl are banca BKT, de doar 4 euro / retragere. Noi nu am găsit nicio bancă cu comision 0. Ca de obicei, am folosit cardul Revolut atât la tranzacțiile cu cardul cât și la extrageri.

Am fost impresionați de calitatea infrastructurii de aici – autostrăzi în stare excelentă, străzi „ca în palmă”, pasarele și tunele prin locuri greu accesibile – cu alte cuvinte un exemplu de urmat în acest domeniu.

Așadar, pentru un sejur ieftin și spectaculos, Kosovo se dovedește a fi alegerea potrivită, aici aproape de țară și ușor de ajuns.

Și dacă v-au plăcut poveștile noastre, vă așteptăm să vă alăturați pe pagina noastra de Facebook și pe Grupul Familiilor Calatoare pentru și mai multe idei utile despre călătoriile cu copii.

Exploreză și alte călătorii

Comentarii

4 Responses

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii la curent cu ultimele noastre călătorii!