Jurnal de călătorie: Columbia 2020

Cuprins

Am ezitat, am cântărit, am calculat și până la urmă am hotărât: cu multe luni înainte să se nască Ayola, i-am luat și ei bilet în prima călătorie de anvergură peste ocean, tocmai în Columbia. Acum, după ce am trăit visul columbian (pentru că a fost ca un vis, mult peste așteptări), mărturisim fără rețineri că a meritat din plin.

Columbia ne-a demonstrat că e mult mai mult decât infracționalitate, carteluri și pericole, așa cum ajung știrile până la noi. E o țară impresionantă, un curcubeu de culori, cu oameni foarte plăcuți și săritori, cu o natură surprinzătoare, cu orașe interesante, cu cea mai mare varietate de păsări și fructe din lume și cu o cafea absolut delicioasă. Așadar, despre Columbia:

BOGOTA, COLUMBIA

24 ianuarie 2020: Aeroport Bogotá, Columbia

După 13 ore de zbor… Bine te-am găsit, Bogotá!

25 ianuarie 2020: Monserrate

Am luat ieri orașul la pași mărunți de plimbare, după ce am aterizat și ne-am cazat – destul de obosiți noi, destul de fresh copiii 😊
Așa cum ne așteptam, am găsit un oraș colorat și viu, aglomerat și mereu în mișcare, cum știm cu toții că e spiritul latino-american.
Tot urcând, am ajuns la locul de plecare a telecabinei către Monserrate, muntele în vârful căruia se află o biserică catolică. Ne-a amintit puțin de Cape Town, dar și de Santiago de Chile și abia sus, când am coborât din telecabină, oboseala ne-a cucerit complet. Am realizat că suntem cu 3000 metri peste nivelul mării și că zilele astea le vom petrece în orașul aflat la 2600 metri înălțime, mai sus decât oriunde în țara noastră ☺️

26 ianuarie 2020: La Candelaria și Torre Colpatria

După ce ne-am început ziua cu o cafea columbiană, ieri ne-am îndreptat spre La Candelaria, primul cartier al Bogotei și locul de unde se consideră că a început formarea orașului din perioada colonială.
Străduțe înguste și case colorate, drumuri pavate cu piatră și impresionante graffiti pictate pe ziduri încep să se desfășoare în fața ochilor după ce treci de Catedrala Primada din Plaza de Bolívar. Pe alocuri, muzica latino răsună în stradă din boxe date la maxim (până și mașina pentru gunoi își face treaba pe muzică aici), vânzători ambulanți vând tot felul de obiecte făcute de mână sau gătesc în stradă diverse turtițe tradiționale, atmosfera e total relaxată, de parcă lumea aici ar trăi într-o continuă fiesta 🎉

Bogota pe timpul nopții se transformă parcă într-un alt oraș decât cel pe care l-am vizitat în timpul zilei.
Străduțele înguste dispar, muzica ce răsună de peste tot în timpul zilei a tăcut, clădirile îmbrăcate în graffiti, multe în stare de degradare, nu se mai văd nici ele. Le iau locul bulevarde largi și luminate, turnuri înalte și zeci de mii de luminițe care se zăresc până departe în zare, de nici nu îți poți da seama unde se sfârșește orașul. Și tot ce se mai aude e un zumzet constant, ca un zgomot de fond ce învăluie întreaga metropolă.

27 ianuarie 2020: Ciclovia și Parcul Simon Bolivar

Ziua de duminică e pusă sub semnul Cicloviei în Bogota, un eveniment foarte inspirat prin care multe străzi și artere importante ale orașului se închid mașinilor, pentru a face loc bicicliștilor și familiilor cu copii ce ies la plimbare și la pedalat.

Așa că am profitat și noi de asta și de vremea frumoasă de afară că sa mergem mai mult pe jos și să ne relaxăm în Parcul Simon Bolivar. Cum a fost se vede din poze 😊

Și pentru că după-amiaza aici mai mereu plouă, ne-am făcut program indoor, la Muzeul Aurului, un loc super interesant cu detalii din perioada incașilor și a triburilor ce trăiau demult în aceste locuri.

28 ianuarie 2020: Usaquén

Ultima zi în Bogota a fost mai lejeră, cu program de joacă și plimbare într-un cartier excusivist de la marginea orașului, Usaquen. Restaurante și cafenele cochete, clădiri cu aspect european, un parc, o bisericuță în centru și un complex comercial deschis în locul unei foste ferme sunt câteva din locurile care ne-au atras privirile.
Am ajuns aici la recomandarea unor localnici cu care am povestit în parc zilele trecute, în timp ce copiii se jucau împreună.
Iar în plimbarea noastră am trecut pe lângă Ambasada României și am străbătut El Virrey, un parc liniar foarte drăguț, de-a lungul unui râuleț. Cu aceste ultime obiective încheiem vizita din capitala Columbiei și ne îndreptăm spre Eje Cafetero, regiunea cafelei columbiene.

EJE CAFETERO, COLUMBIA

29 ianuarie 2020: Santa Rosa de Cabal – Pereira

Ajunși în regiunea de cafea a Columbiei (cu ceva întârziere după anularea zborului de dimineață), prima noastră oprire nu a fost la o cafea, așa cum poate ar fi fost normal, ci la un therme în cadru natural, cu ape termale calde și un peisaj de vis. Au fost câteva ore pe placul tuturor, Albert s-a simțit ca peștele în apă, mami a făcut poze peste poze, tati s-a relaxat in piscina cu apă caldă, iar Ayola a tras un pui de somn bun la umbră. La lăsarea serii am plecat cu toții mulțumiți și poate doar faptul că tocmai atunci lumea venea în număr și mai mare să se bucure de beneficiile apelor naturale ne-a făcut să ne dorim să mai fi stat.
Dar cazarea noastră excepțională din mijlocul unei ferme de cafea ne-a făcut să uităm rapid de părerile de rău și să ne bucurăm de tot ceea ce căsuța de pe deal ne oferea. Povestim despre ea într-o postare viitoare, căci merită din plin 😍

30 ianuarie 2020: Parque del Cafe – Quindío

E adevărat că nu ne așteptam ca Eje Cafetero să fie un loc foarte pe placul copiilor, dar spre surprinderea noastră regiunea a fost mult mai atractivă pentru Albert față de Bogota.
Ieri am fost în Parque del Café, un parc de distracții ce are ca temă centrală cafeaua. Construit printre plantații de cafea și mici păduri de bambus peste care trec cabinele telefericului, parcul este bogat în atracții pentru toate vârstele: mașini de curse și kart-uri, un muzeu dedicat cafelei, un show de dans folcloric despre istoria cafelei ce are loc o dată pe zi, trenul turistic care pleacă la ore fixe din gară și te plimbă printre arbori de cafea sau bananieri în floare și rollercoasterele încărcate cu saci de cafea – atracția tuturor vizitatorilor.
Nu mai spunem cât de obosiți ne-am întors seara la cazare. Dar cel puțin în aceeași măsură și de încântați de ziua petrecută în Parcul cu Cafea 💕☕

31 ianuarie 2020: Hacienda La Colina – Pereira

Zilele acestea am fost cazați la o fermă de cafea, într-o viluță tare cochetă, pe un vârf de deal, de unde noaptea se vede orașul luminat în vale, iar ziua se zăresc munții din împrejurimi. De jur împrejur sunt plantații de cafea și casele angajaților care lucrează pe ferma proprietarului nostru.

Felipe, căci așa îl cheamă, a moștenit ferma de la bunicul său, așa că a renunțat la meseria sa de pilot și s-a dedicat pasiunii de a produce cafea. Ne povestește mândru că a fost dublu premiat drept Campion Național de Barista, iar pasiunea i se citește în ochi și în prezentarea pe care ne-o face fermei sale: de la tipurile de arbuști de cafea printre care ne plimbă – cu boabe roșii, galbene, roz – pe care le mângâie, le strânge în palme și ni le dă să le gustăm (surprinzător, au gust dulce!), până la diferite moduri de preparare a cafelei – cu un soi de eprubetă în stil japonez sau cu presa de cafea, mai slabă sau mai tare, mai aromată sau mai brută. Ne confirmă că cea mai bună cafea e cea băută fara zahăr și lapte, iar secretul aromei puternice constă în prăjirea medie a boabelor.
E o adevărată artă obținerea unei cafele bune și acum realizăm și mai mult cât de valoroasă e această minunată băutură amăruie… al doilea cel mai băut lichid din lume după apă.

1 februarie 2020: Salento, Filandia și Valle Del Cocora

Ultima zi din regiunea Eje Cafetero am petrecut-o plimbându-ne prin două orășele foarte colorate, ambele monumente UNESCO: Salento și Filandia. Casele aici sunt pictate în tot felul de culori care de care mai vesele și păstrează tradiția primelor așezări spaniole care au fost construite chiar în această zonă. Străzile sunt un spectacol în sine și tot plimbându-te nu știi ce să faci mai întâi – să rămâi pe loc să admiri fiecare casă sau să faci poze peste poze, doar-doar reușești să imortalizezi cât mai bine imaginea autentică a acestor locuri. Ambele orășele au și un punct mai înalt de „mirador”, de unde poți admira casele de sus și munții înverziți din jur.

Iar pe drumul dintre cele două orășele (între care am mers cu mașina închiriată) ne oprim și la Valle del Cocora, locul unde cresc cei mai înalți palmieri din lume. Zona este exploatată mult în scop turistic, de la jeep-uri de închiriat la cete de turiști ce călăresc cai cu care pleacă pe traseu prin pădure, pe marginea drumului e plin de chioșcuri și tarabe care vând aproape orice, iar câmpia din apropiere este ocupată de fotografi ce și-au instalat tot felul de accesorii cu care să îți faci poze. Dar măreția palmierilor care cresc de jur împrejur nu poate fi umbrită de nimic din toate astea, iar dincolo de consumerism, sunt locuri de unde poți doar să îi admiri în liniște.

MEDELLIN, COLUMBIA

2 februarie 2020: Parque Arvi și zona centrală

Nu știu dacă am început noi cu partea mai puțin frumoasă a orașului, dar în ciuda multitudinii de aprecieri pe care le-am citit pe net, în prima zi aici Medellin pe noi nu ne-a cucerit.
Orașul primăverii eterne, așa cum i se spune, ni s-a părut că are o grămadă de favele peste care trece un teleferic uriaș (de fapt două, căci al doilea traversează și o parte de junglă), semn că încă nu a depășit efectele dureroasei epoci narcos.

Cât despre partea centrală a lui, obiectivele turistice îi sunt umbrite de sutele de comercianți ambulanți, majoritatea venezueleni fugiți din țara lor, care vând fake-uri și kitsch-uri, de care te împiedici la orice pas și care fac un haos greu de suportat.
Sperăm ca zilele următoare să îi descoperim și noi acel farmec mult lăudat ce i-a adus în 2013 titlul de cel mai inovator oraș din lume.

3 februarie: Grădina Botanică și Parque Explora

În a doua zi petrecută în Medellin, am renunțat la explorările urbane și ne-am îndreptat atenția mai mult spre spații verzi și activități interactive. Așa că am început de dimineață cu o plimbare prin Grădina Botanică, nu foarte întinsă dar drăguță și bine îngrijită, cu vegetație bogată și un lac verzui în centru.

Apoi, pentru că era imediat în apropiere, am vizitat Parque Explora, un generos spațiu interactiv, dedicat în principal copiilor, dar foarte atractiv și pentru adulți. Chiar dacă nu ne așteptam, am petrecut aici aproape tot restul zilei, plimbându-ne întâi în zona experimentelor fizice din curte, apoi fascinați de acvariul uriaș ce se întindea pe trei etaje, ca la final să ne delectăm cu jocurile din cele patru săli tematice de la ultimul nivel : Teatru, Muzică, Timp și Minte. Inteligent și captivant – așa s-ar descrie acest loc numit Explora, un concept pe care nu l-am întâlnit în alte părți până acum.
Seara ne-a găsit în cartierul Poblado, un cartier lăudat în online dar care, din nou, nu ne-a prea impresionat cu ceva special, aceeași aglomerație și vânzoleală ca în centrul orașului găsindu-se și aici.

4 februarie 2020: Comuna 13

Aveam de ales între Guatapé și favele, dar am hotărât să mai dăm o șansă Medellin-ului și am mers într-un tur ghidat în Comuna 13, cartierul considerat cel mai periculos din oraș acum câțiva ani. Între timp a intrat, însă, în atenția autorităților, a fost împodobit cu graffiti impresionante și a devenit o adevărată atracție turistică pentru turiștii ce ajung în Medellin.

Drumul până acolo n-a fost chiar simplu, cu metrou, telecabină și cu un bus verde și mic în care ne-am înghesuit cu doi copii dormind în două cărucioare separate. Apoi urcușul pe pantă abruptă, printre aglomerația de turiști și localnici.
Începe să merite efortul când ajungem la primul graffiti, unul cât un întreg perete – un chip și o pasăre, simbolizând libertatea – culori vii, detalii și semnificații marcante. Pe stânga un mic stadion unde, cu câteva luni în urmă, cântărețul Maluma a filmat videoclipul uneia din piesele sale. Tot de aici au fost amplasate și scări rulante care fac urcușul mult mai accesibil.
Ziduri după ziduri rulează în fața noastră zeci de picturi impresionante, mare parte din ele ale unui talentat tânăr, devenit celebru – Chota, pe lângă atelierul căruia trecem și noi. Ajunși în vârf, modul de viață al localnicilor se amestecă cu cel impus de comercianții ce atrag turiștii – muzică dată în boxe la maxim, picturi foarte colorate pe tricouri sau pe pânză, băuturi locale cu gust ciudat, gustări specific columbiene și, în general, un zgomot continuu care totuși te cuprinde și te cucerește prin farmecul lui. De jur împrejur se văd casele din favele – unele pictate în culori, majoritatea cu cărămidă la vedere, construite una în spatele alteia, fără niciun plan și fara nicio logică, o adunătură imensă de ziduri dincolo de care trăiesc și se nasc oameni.
Tot acest tur ne amintește oarecum de istoria cartierului Boca, cu al lui Caminito, din Buenos Aires, doar că pe verticală. Și, în plus, cu ghid. Pentru că nu știu dacă poți veni aici pe cont propriu. Sau, cel puțin, nu știi unde ar trebui să cobori din acel bus verde ce te poartă prin Cartierul 13.

CARTAGENA, COLUMBIA

5 februarie 2020: Orașul Vechi

Am lăsat în urmă Medellin-ul cu a lui vânzoleală și liniște încă negăsită și am zburat spre Cartagena, ultima noastră oprire din călătoria în Columbia.
Iar la prima impresie, orașul de la Marea Caraibilor ne-a încântat. E drept că și aici sunt mulți comercianți ambulanți care te agață pe stradă, pe plajă, peste tot, dar felul în care arată centrul vechi, autenticitatea clădirilor spaniole prima oară construite aici și gradul ridicat de conservare a lor îți fură ochii și te farmecă, chiar dacă le vezi la lăsarea serii.
Un pic mai departe se zăresc turnurile hotelurilor din partea nouă a orașului, unde începe și plaja. Iar de pe oricare din nenumăratele rooftop baruri, atmosfera și priveliștea din jur nu vor dezamăgi.

6 februarie 2020: Castillo San Felipe de Barajas și Getsemaní

Jumătate de zi la plajă, jumătate în expediție, așa am petrecut ziua de ieri în Cartagena.
E adevărat că plaja din oraș nu e wow, dar pentru un copil disperat după apă și bălăceală (plus tati, să nu îl neglijăm 😂) e perfectă așa, mai ales dacă sunt și valuri cu care să se bată. Și ce să zicem, erau din plin.

Cât despre plimbare, după-masă ne-am propus să ajungem la Castillo San Felipe de Barajas, așa că am traversat pe jos cartierul Getsemaní, despre care citisem în poveștile de pe Imperator travel blog. Și, într-adevăr, zona pare mult mai autentică, mai puțin turistică și mai tradițională, cu străzi înfrumusețate de graffiti și stegulețe (am găsit și steagul României agățat pe o străduță, printre alte zeci ale altor țări), cu omniprezentele mese pe roți folosite aici de vânzătorii ambulanți de fructe și cu oameni ce par să se retragă la casele lor, după ce ziua de muncă s-a sfârșit.

Iar când în sfârșit am ajuns la castel, pe vârful unui delușor de lângă oraș, ne-am putut bucura de vederea unui apus de soare peste Cartagena și peste mare, privind din vârful turnurilor de apărare ale cetății.

7 februarie 2020: Playa Blanca pe insula Baru

Chiar dacă este situat pe malul Mării Caraibilor, în Cartagena nu găsești apa turcoaz și plaja cu nisip alb pentru care această mare e renumită în lume.
Dar, la distanță de o oră se află Insula Baru, legată acum de continent printr-un pod, astfel încât poți ajunge pe ea direct cu mașina sau cu microbuzul. Dacă optezi pentru a doua variantă, este un bus care pleacă dimineața la ora 8 din fața hostelului Mamallena din cartierul Getsemani și se întoarce în jur de ora 15 după-amiaza.
După ce ieși din oraș, treci podul și străbați insula – destul de pustie, cu vegetație sălbatică, copaci uscați și drumuri nu foarte bune – apoi ajungi în acest colț de rai cu nuanțe în trepte, de la nisipul alb-sclipitor spre variațiile de turcoaz ale mării care se unește cu albastrul senin al cerului… Playa Blanca, o minune a naturii cum văzusem până acum doar prin poze.
Din păcate, căci este și o parte mai nefericită, oamenii care trăiesc aici exploatează la maxim zona în scop turistic. Așa că apele mării sunt brăzdate continuu de bărci ce deplasează turiștii de pe o parte pe alta a plajei, mulți fără minimele mijloace de siguranță, lăsând în urmă un puternic miros de benzină și afectând constant acest colț paradisiac de natură.

BOGOTA, COLUMBIA

8 februarie: Aeroportul Internațional El Dorado – Bogotá, Columbia

La revedere, Columbia!
Ne-ai depășit așteptările, ai fost pur și simplu minunată!

Și dacă v-au plăcut poveștile noastre, vă așteptăm să vă alăturați pe pagina noastra de Facebook și pe Grupul Familiilor Calatoare pentru și mai multe idei utile despre călătoriile cu copii.

Exploreză și alte călătorii

Comentarii

2 Responses

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii la curent cu ultimele noastre călătorii!