Jurnal de călătorie: Bosnia și Herțegovina 2021

Cuprins

Avem ceva zile de când colindăm pe meleagurile Bosniei. Nu foarte departe, dar nici de la noi, locuri pitorești și interesante. Ne-am bucurat și de zile calde cu soare, dar și de ploi și vreme rece, ne-am plimbat dintr-un loc în altul și în tot acest timp am încercat să stoarcem maximul din noua experiență prin Bosnia și Herțegovina, așa cum ne știți.

TUZLA

25 aprilie 2021: centrul orașului Tuzla

Ne începem jurnalul de călătorie cu primul oraș în care am ajuns și ne-am cazat. Unul colorat și tineresc, așa cum ne-a lăsat nouă impresia, chiar dacă la bază se află într-o regiune industrializată, cu multe resurse naturale ce continuă să fie exploatate.

Centrul orașului Tuzla

Dar dincolo de asta, ne-am bucurat de diversele atracții pe care Tuzla le oferă locuitorilor săi:

  • centrul istoric al său cu străduțe înguste ce se strecoară printre case colorate, iar apoi converg toate spre o piață întinsă, mărginită de clădiri somptuoase și terase cochete;
  • parcul înverzit ce se întinde pe dealul din oraș, plin în această perioadă de floricele ce înfrumusețează verdele crud al ierbii și de familii cu copii ce îi străbat aleile, chiar dacă într-o zonă a sa păstrează amintirea unor momente dureroase prin care a trecut acest popor;
  • zona de relaxare cu lacuri sărate din oraș, în jurul cărora au fost amenajate mini-plaje, dar care sunt închise momentan pentru că nu e încă sezonul adecvat;
  • locul de joacă amenajat pe bază de elemente naturale la baza parcului, unde se intră cu plata unei taxe modice, dar ale cărui atracții cuceresc instant orice copil, de nu mai poți pleca prea curând;

Și sigur mai sunt locuri interesante care nouă ne-au scăpat din acest oraș, căci nu am stat foarte mult aici, grăbiți să descoperim și alte zone din Bosnia cea plină de farmec.

Catedrala Adormirii Maicii Domnului, Tuzla

26 aprilie 2021: Cetățile Gradačac și Srebrenik

Din seria locurilor pe unde am mai ajuns zilele acestea, povestim astăzi despre două cetăți pe care le-am vizitat, două fortărețe în stiluri diferite, dar fiecare din ele semnificativă pentru istoria țării.

Cetatea Gradačac a fost ridicată pe fundațiile unei vechi cetăți romane și a servit (cu succes) ca punct de apărare împotriva ocupației otomane. Odată renovată (lucrări care continuă și acum, așa cum am putut observa), am avut surpriza de a descoperi că interiorul i-a fost amenajat ca unitate de cazare, una inedită, dat fiind că poți dormi în interiorul unei cetăți, iar la ultimul etaj a fost amplasat un restaurant cu vedere spre orașul de la bază pe care îl veghează de pe colină de peste 200 de ani.

Cea de-a doua cetate, Srebrenik, cu mult mai mulți ani purtați în spatele-i de piatră, numără aproape 7 secole de când dăinuie pe o stâncă abruptă, într-un cadru pitoresc, înconjurată de păduri și coline înverzite, apărând țara de cei ce au vrut s-o cucerească de-a lungul timpului. Accesul până la ea e și acum dificil, dar priveliștea și măreția sa merită tot efortul.

JAJCE

27 aprilie 2021: Cascadele Pliva și cetatea Jajce

Jajce ne-a întâmpinat cu o vreme ploioasă și rece, deloc prietenoasă pentru un final de aprilie. Cu greu ne-am făcut curaj și am ieșit la plimbare, după ce ne-am înarmat cu umbrele sănătoase de la primul supermarket pe care l-am găsit în zonă.

Orajul Jajce și cetatea – vedere de ansamblu

Ne-ar fi părut rău altfel, căci sunt două motive pentru care acest oraș merită descoperit. Unul e de natură culturală, legat de istoria sa tumultoasă, căci a trecut pe rând sub stăpânire bosniacă, otomană, austriacă sau ungară, în funcție de imperiul care reușea să câștige acest teritoriu mult râvnit. Ba chiar a servit și drept capitală a regilor bosnieci, motiv pentru care în vârful colinei pe care e amplasat se păstrează încă zidurile unei cetăți (pe care noi am găsit-o însă închisă). Mai târziu, orașul a avut un rol important și în timpul războaielor mondiale, aici fiind unul din punctele de plecare în fondarea Republicii Yugoslavia. Puține din aceste lucruri mai sunt vizibile în forma actuală a orașului, dar cetatea, turnurile de apărare și tunelul ce trece pe sub cetate sunt încă martori tăcuți ai istoriei derulate aici.

Cel de-al doilea motiv e legat de amplasarea sa, pe malul râului Pliva care formează aici un rând de cascade, chiar în interiorul orașului, așa cum am mai întâlnit doar în Rastoke, în Croația. Ultima e și cea mai înaltă dintre ele – ziua am urmărit rățuștele ce făceau baie în apele ei, iar seara am avut surpriza să o vedem luminată cu nuanțe violet, o imagine feerică, dacă ții cont și de căsuțele ca niște cutii de chibrituri ce domnesc deasupra ei.

28 aprilie 2021: Banja Luka & Travnik

Pe drum spre Jajce pornind din Tuzla și la întoarcere din Jajce spre capitală ne-am oprit în alte două orășele frumoase pe care le are Bosnia. Ambele sunt destul de aproape de Jajce, așa că sunt potrivite și ca excursie de o zi cu pornire din orașul cu cascade.

Banja Luka e capitala Republicii Sparska, entitatea sârbă din Bosnia Herțegovina, motiv pentru care este și cel de-al doilea oraș ca mărime al țării. Din păcate, tot vreme ploioasă am prins și aici, așa că vizita noastră a fost rapidă și cuprinzătoare, trecând pe la principalele obiective din oraș.

Prima pe care am vizitat-o a fost cetatea din oraș pe care am găsit-o destul de pustie, așa că am făcut un tur al zidurilor și ne-am continuat drumul. Am ajuns apoi la catedrala ortodoxă Hristos Mântuitorul din oraș, la moscheea Ferhat Paşa care a fost aruncată în aer în timpul războiului bosniac și la biserica catolică (căci și aici e un melanj de culturi și religii), dar cu excepția primei, toate celelalte erau închise. Așa că ne-am bucurat de melcii din iarbă, de străzile pietonale pustii și de masa de prânz de la Slap, un restaurant inedit pe care vi-l recomandăm dacă ajungeți în zonă.

Vedere de pe râul din Banja Luka, cu cetatea în fundal
Cetatea din Banja Luka
Restaurantul Slap din Banja Luka

La întoarcere din Jajce ne-am oprit la Travnik, un orășel cu specific otoman, cu multe moschei cu fațade ornate cu simboluri frumos colorate, centrul vechi cu specific oriental și, din nou, o cetate ce veghează din vârf de deal asupra orașului.

Ploaia tot nu ne-a iertat, deci tot cu umbrele am făcut plimbarea și aici, am oprit la unul din faimoasele restaurante din centrul vechi (de fapt un fel de fast-food bosniac, specializat în cevapi, varianta lor de mici balcanici), am trecut pe lângă casa scriitorului bosniac Ivo Andric, nominalizat la Premiul Nobel, și am ajuns până la Plava Voda, un râu înveșmântat în sălcii verzi ce străbate orașul și pe care sunt amplasate mori de apă care dau farmec locului.

Plava Voda și moara emblematică

SARAJEVO

29 aprilie 2021: Sarajevo – centrul istoric

Am ajuns înainte de zilele de Paști în capitala Bosniei, oraș supranumit Ierusalimul Balcalnilor datorită amalgamului de religii ce coexistă aici, căci nu sunt foarte multe orașe în care pot fi întalnite moschei, biserici ortodoxe, biserici catolice și sinagogi aproape una lângă alta, în același cartier. Ei, în Sarajevo acest lucru este posibil și, chiar dacă centrul său istoric are preponderent influențe otomane, colindându-i străduțele pietruite sau aleile de-a lungul râului, treci pe rând pe lângă fiecare dintre aceste lăcașuri de cult.

Dar, începând cu începutul, noi am pornit în descoperirea orașului de lângă Podul Šeherćehaja, acolo unde se înalță maiestuoasă clădirea primăriei cu fațada galbenă în dungi și ferestele înrămate în dantelării bogate. Interiorul poate fi vizitat contra unei taxe de intrare de 10 mărci bosniece, iar noi nu putem decât să confirmăm că merită fiecare bănuț. Sala mare cu coloane înalte și dantelării specific orientale, cu vitralii în loc de tavan, scări maiestuoase și alură impozantă fascinează încă de când îi treci pragul. Albert și Ayola au rămas minute în șir cu ochii pironiți spre tavan pe steaua însemnată pe marmură în mijlocul sălii. Atât la etaj cât și la primul nivel sunt și alte săli ce pot fi vizitate, unele amintind de momente dureroase ale războiului bosniac ce a avut loc la începutul anilor ’90.

Interiorul clădirii primăriei

Tot de-a lungul râului, puțin mai încolo, lângă Podul Latin, e locul asasinatului ce a declanșat Primul Război Mondial, eveniment marcat cu o placă comemorativă pe zidul clădirii ce servește acum ca muzeu al orașului.

Ne-am continuat apoi plimbarea pierzându-ne pe străduțele întortocheate din orașul vechi, majoritatea dintre ele încărcate cu magazine de suveniruri orientale și terase cu specific arăbesc, de ai impresia că te afli undeva în Turcia, nu într-una din țările fostei Iugoslavii. Am trecut pe lângă moschei, turnuri cu ceas și foste caravanseraiuri și ne-am oprit în locul simbolic unde se întâlnește Estul cu Vestul (atât din punct de vedere al mixului de culturi orientale și occidentale, cât și ca punct central al Europei).

Punctul central al orașului vechi este Piața Baščaršija, în centrul căreia stă simbolul orașului – Sebilj – o fântână otomană din lemn în jurul căreia aleargă copii, zboară porumbei și turiștii servesc cafea bosniacă la terasele din piață. Ceea ce am făcut și noi. 🙂

Piața Baščaršija
La „granița” dintre Est și Vest 🙂

Plimbarea de după-masă am făcut-o de-a lungul râului Miljacka ce împarte orașul, admirându-i podurile, unele clasice, din piatră, altele futuriste, statuile suspendate și apele-i curgând în cascade micuțe. Ultimul obiectiv al zilei a fost punctul de belvedere din vârful Avaz Twist Tower, un turn de 172 metri înălțime, cu vedere 360 grade spre oraș de pe terasa deschisă de la ultimul etaj. Iar într-o zi senină de primăvară, cu munții înzăpeziți în zare, această priveliște e chiar și mai spectaculoasă.

30 aprilie 2021: Sarajevo – telecabina și pârtia de bob

A doua zi ne-am propus să ajungem la fosta pârtie de bob folosită la Jocurile Olimpice din 1984 care au avut loc chiar aici, la Sarajevo. De atunci până astăzi mult timp a trecut, multe s-au întâmplat, de la război la sărăcie, astfel că aceste locuri cândva glorioase au devenit scene ale execuțiilor și bombardamentelor războiului, iar acum sunt abandonate și lăsate în degradare. Serviciul de telecabină inaugurat atunci este însă și acum funcțional, iar cum autoritățile își propun revigorarea zonei, acesta a fost renovat și poartă turiști și melomani deopotrivă spre vârful muntelui Trebević.

Așa am ajuns și noi în vârful muntelui, de unde vederea spre oraș e cu adevărat impresionantă. Cât despre natură, la fel ca și orașul, a renăscut după război, iar noi ne-am bucurat de miile de floricele de Floarea Paștelui ce albeau verdele ierbii, împreună cu alte diverse flori de munte necunoscute ce înfrumusețau pădurea. O zonă foarte liniștită, lasă acum impresia, contrar istoriei învolburate ce s-a desfășurat aici acum mai puțin de 30 de ani.

Am poposit și noi pe o bancă cu vedere spre orașul din vale, ne-am odihnit puțin și apoi am continuat coborârea spre pârtia de bob. Pârtie pe care am găsit-o așa cum ne așteptam – decrepită, degradată – blocuri de beton năpădit de ierburi și mușchi, un loc unde pădurea își reintră în drepturi cucerind totul, dar păstrând totuși un farmec neașteptat în această coabitare dintre natură și ruine. Dincolo de cenușiul betonului, pârtia a fost colorată viu cu graffiti ce luminează și înveselește totul, ștergând puțin din tristețea abandonului și a istoriei ce a curs pe aceste locuri.

Vedere spre oraș din vârful muntelui

1 mai 2021: Višegrad

La două ore de Sarajevo, aproape de granița cu Serbia, orășelul de pe râul Drina e atât un punct turistic renumit din Bosnia, cât și o sursă de inspirație pentru scriitorul bosniac Ivo Andric despre care aminteam mai devreme. Aici și-a găsit autorul inspirația atunci când a scris cartea „E un pod pe Drina…” (The bridge on the Drina), tradusă ulterior în zeci de limbi (inclusiv în limba română), iar podul Mehmed Paša Sokolović care a fost muză pentru opera lui Andric a devenit parte a UNESCO World Heritage din anul 2007.

Vedere spre Višegrad și podul de pe Drina

Drumul de la Sarajevo la Višegrad e în sine un obiectiv pentru turiștii ce vor să descopere frumusețile Bosniei, șerpuind printre munți stâncoși de-a lungul râului turcoaz, pe sub zeci de tuneluri săpate în munte, prin păduri unde încă sunt petice de zăpadă chiar și în luna mai și pe lângă poieni încărcate de brândușe viorii.

Drumul spre Višegrad

Ajunși apoi în orașul de pe Drina, ne-am oprit la Dobrun, o mănăstire veche din secolul al XIII-lea pe care am găsit-o în pregătiri pentru ziua de Paște. De aici ne-am întors în centrul orașului, unde am întâlnit mai mulți turiști decât în orice loc unde mai ajunsesem până acum în Bosnia. Se vede că orașul e într-adevăr un pol turistic, așa cum stă scris pe plăcuțe la intrarea în localitate.

Noi am tras o raită prin cetatea construită în memoria lui Ivo Andric – un mini-orășel cu terase, restaurante, o piață pietonală și monumente în amintirea acestuia – întâi pe jos, apoi cu trenulețul turistic.

Cât despre pod, ne-am bucurat de el în toată spendoarea, i-am făcut poze peste poze, am admirat structura rezistentă din piatră și apele turcoaz ale Drinei ce se sparg la baza lui, iar la masa de prânz ne-am așezat la unul din restaurantele din apropiere.

Podul UNESCO peste Drina

Am pornit înapoi către Sarajevo spre seară, odată cu începerea ploii care ne-a însoțit până acasă, în ciuda vremii senine și calde de care ne-am bucurat întreaga zi în orașul de pe Drina.

2 mai 2021: Sarajevo în zi de Paști

E sărbătoare în case și în suflete, e zi de Înviere și de lumină, e sărbătoarea noastră preferată din an și ne e bucurie pe chip și în suflet, așa cum vă dorim și vouă tuturor în aceste zile sfinte!

Ne-am trezit de dimineață nerăbdători și entuziasmați, ne-am dat jos din pat, ne-am echipat rapid și ne-am îndreptat cu lumânările pregătite de cu seară către cea mai apropiată biserică, căci aici slujba de Înviere nu a avut loc în timpul nopții, ci e programată dimineața. Nu știm dacă din cauza restricțiilor generate de pandemie sau e un obicei permanent, în orice caz noaptea de Paști nu a fost exceptată de la carantina de noapte, căci țara e preponderent musulmană, chiar dacă a doua mare comunitate este cea ortodoxă.

– „Orthodox„, e explicația pe care ne-a oferit-o cu câteva zile înainte, ridicând din umeri cu un zâmbet trist, un bărbat între două vârste pe care l-am găsit curățând cadelnița în curtea bisericii, pregătind-o pentru zilele de Paște.

Dar cum disputele pe acest subiect sunt vechi, nu e de mirare nici că nu s-au impus excepții, nici că nu am întâlnit aici simboluri de Paște, poate doar câteva coșulețe pentru ouă rătăcite pe un colț de raft în magazinele mai mari. În rest nu vezi nici Iepurași prin oraș, nici afișe sau urări dedicate, nici măcar vopsea de ouă în magazine – ciudat, dar singurul loc unde am găsit pliculețe cu vopsea e chioșcul cu lumânări din biserică.

E dificilă și interesantă totodată conviețuirea aceasta între culturi și culte, între oameni diferiți ce au învățat între timp să se accepte, chiar dacă aceste diferențe i-au dus cândva în război unii cu alții, iar astăzi încă mai e nevoie ca un forum european să vegheze aici ca această pace fragilă să se mențină neatinsă.

Dar chiar și așa, în dimineața de Paști auzim și aici șoptite „Hristos vaskrse!„, iar spre cer răsună dangăt de clopote din turnuri de biserici – printre blocuri înalte, printre minarete subțiri și lungi, peste râul ce străbate orașul și până sus pe dealuri – învăluind liniștea unei Duminici Sfinte.

Să vă fie Sarbatoarea în suflete și Lumina în case și în inimi!

3 mai 2021: Sarajevo – Parcul Vrelo Bosne

După tradiționala masă de Paște, ieri am ieșit la plimbare într-unul din faimoasele parcuri ale capitalei, o zonă superbă, înverzită, izolată de oraș, la izvoarele râului ce dă o parte din numele țării.

Pentru a ajunge acolo, plimbăreți de toate vârstele parcurg o alee lungă de aproape 3 km, mărginită de platani și castani înalți, care pornește de la zona de parcare și se oprește la intrarea în parc. Este, de obicei, o zonă frecventată de bicicliști pasionați și de trăsuri trase de cai, așa că în jurul parcării găsești puncte de unde poți închiria biciclete sau trăsuri pentru plimbare.

„Nimic mai plăcut într-o zi specială de primăvară” ne-am zis și am închiriat și noi biciclete pentru plimbarea pe alee și prin parc. Și, într-adevăr, nici că am fi putut face o alegere mai inspirată, căci libertatea de a pedala cu vânt în păr și miros de primăvară în nări ne-a energizat și ne-a relaxat în egală măsură.

Odată ajunși în parc am organizat inopinat un picnic și o vânătoare de ouă în iarbă, iar copiii au fost mai mult decât încântați să descopere punctele roșii printre păpădiile aurii. Așa că la final nici premiile nu s-au lăsat așteptate, iar iepurași de ciocolată și-au ițit și ei urechile printre firele de iarbă. 🐰🐇

Ne-am continuat apoi plimbarea prin parcul superb, destul de aglomerat în zilele de weekend, dar fără a îi știrbi din frumusețe: izvoarele râului Bosna se adună aici într-un tumult de apă, bolborosind pe sub poduri de lemn arcuite, șerpuind și șiroind în cascade spumoase, liniștindu-se apoi în albia sa cu nuanțe turcoaz de unde își continuă drumul înspre oraș.

În jur, o mare de verde-crud primăvăratic, o mulțime de oameni ce se bucură de spectacolul naturii și noi între ei, fericiți că am avut ocazia să ne petrecem ziua de Paște din acest an în acest cadru idilic.

MOSTAR

4 mai 2021: Stari Most și poduri pe traseu

Ieri a fost zi de road trip. Am plecat din orașul care ne-a găzduit pentru zilele de Paște și am ajuns în cel pe care visam să îl vedem încă de vara trecută. Pe drum ne-am oprit să admirăm câteva poduri emblematice, cu istorie în spate, care au devenit în timp obiective turistice. Se pare că țara abundă în astfel de poduri istorice, dar și foarte fotogenice. Parcă niciunde nu am mai vizitat atât de multe. 😊

Drum în Bosnia spre Mostar

Konjic birdge, primul la care am ajuns – un vechi pod otoman din piatră, într-un orășel păzit de munți înzăpeziți – datează din jurul anului 1000. E drept că a suferit distrugeri în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ca multe alte obiective afectate aici de războaiele ce au tot avut loc, dar până atunci era considerat cel mai bine păstrat pod din perioada otomană. Între timp a fost întărit și reconstruit, astfel încât acum păstrează frumusețea variantei sale originale, iar vârfurile înzăpezite din zare îi întregesc farmecul.

Neretva Bridge, cel de-al doilea la care ne-am oprit – un pod feroviar construit din oțel – este tot o victimă a celui de-al Doilea Război Mondial, când a fost aruncat în aer, reconstruit, dar distrus și a doua oară. Acum o replică a sa stă suspendată în apă, alături de un muzeu dedicat bătăliilor din razboi purtate aici, amintind de soarta nefastă pe care a avut-o și servind ca decor pentru un film nominalizat la Oscar, turnat chiar pe această temă a razboiului purtat în regiune. Dincolo de istoria tumultoasă, peisajul însă rămâne unul spectaculos, cu apele râului de un turcoaz aprins, lunca tânără în verde-crud ce îi mărginește albia și vârfurile încă înzăpezite ale munților din zare. Așa că restaurantele ce s-au deschis în jur se laudă cu o vedere de vis, de care ne-am bucurat și noi la masa de prânz. 😊

Neretva Bridge

Iar spre seară am ajuns la destinația noastră, Mostar, unde un al treilea pod și poate cel mai faimos dintre toate ne aștepta să îl descoperim. Ca și primul văzut, Stari Most e tot un pod otoman, din piatră, ceva mai recent construit, dar cu un singur arc ce trece peste apele râului care desparte orașul în două părți – una creștină, cealaltă musulmană.

Podul a fost construit la comanda lui Suleiman Magnificul și a servit ca punte între oameni, dar și ca minaret pentru moscheea ridicată mai târziu chiar la baza podului. Soarta lui nu e însă cu mult diferită de soarta celorlalte două văzute înaintea lui: chiar dacă a rezistat ambelor războaie mondiale, ultimul război purtat pe aceste meleaguri l-a distrus în 1992, împreună cu turnurile ce îl mărginesc pe fiecare din cele două maluri. A fost reconstruit, firește, și a intrat in Patrimoniul Mondial UNESCO sub egida căruia se află și acum, devenind poate cel mai renumit obiectiv al țării pe care o colindăm. Seara, sub luminile orașului, podul și clădirile din jur parcă se acoperă cu un văl de mister.

5 mai 2021: Cascadele Kravice și Casa Dervișilor din Blagaj

Cascadele, marile noastre iubiri. 🙂 Zbuciumate, înspumate, zgomotoase, fascinante, ne place să le admirăm măreția și să ne bucurăm de spectacolul pe care îl oferă gratuit celor ce vin să le vadă. Așa că n-am stat pe gânduri când am aflat de Kravice, cascadele ce seamănă mult cu cele de la Plitvice pe care le vizitasem anul trecut în Croația.

La mai puțin de o oră de mers cu mașina de la cazarea noastră și de obicei pline de turiști, le-am găsit acum libere, doar câțiva sârbi fiind așezați la o cafea lângă apele lor. Accesul până la ele se poate face și cu căruciorul, drumul fiind asfaltat, doar la întoarcere e puțin mai dificil urcușul pe alocuri. Vara turiștii fac baie în lacul albastru-verzui ce se formează la baza cascadelor, dar acum apa era atât de rece încât probabil nu depășea 10 grade. 🥶 Așa că am stat și noi cuminți la terasa de pe mal (copiii n-au rezistat și și-au udat puțin picioarele totuși) și ne-am bucurat de priveliște iar, din când în când, de stropii de apă ce ajungeau până la noi, înfiorându-ne pielea încălzită de soare.

Cascadele Kravice

Pe drumul de întoarcere spre oraș (unul presărat de cetăți cocoțate pe coline stâncoase), ne-am oprit în Blagaj, un sătuc renumit pentru Casa Dervișilor – o mănăstire în stil otoman amplasată sub o stâncă, pe malul râului cu ape de smarald ce formează aici o altă cascadă spumoasă, în formă de semicerc, astfel încât tabloul creat e unul idilic.

Pe celălalt mal al râului, restaurantele și-au întins mesele la soare, una lângă alta, ajungând chiar până în apele reci ale râului, pentru turiștii care vor să trăiască o experiență mai… deosebită 😊 (nu a fost nimeni atât de curajos însă cât am stat noi 😁). Casa poate fi vizitată și la interior, dar, ca în multe locuri de aici, plata biletului nu se poate face cu cardul.

Casa Dervișilor și cascada circulară lângă care e amplasată
Vedere din restaurantele de peste râu

O experiență de o zi pe care v-o recomandăm cu drag dacă ajungeți prin aceste locuri!

În Mostar ne-am cazat aici -> Apartman Nana.

Detalii organizatorice

  • În acest moment, accesul în Bosnia se face pa baza unui test PCR negativ, nu mai vechi de 48 ore. Persoanele vaccinate nu fac excepție de la această condiție.
  • Traseul nostru spre Bosnia a trecut prin Serbia care, în condiție de tranzit, nu solicită niciun fel de document pentru acces. La întoarcere în România, fiind o țară aflată pe lista galbenă, se impune carantina, cu excepțiile de igoare (pentru persoanele vaccinate, persoane care au anticorpi în urma contactării virusului, în cazul în care părăsiți din nou teritoriul țării în maxim 48 ore, dar cu test PCR negativ, elevi și studenți etc.).
  • Cheltuielile noaste pe perioada sejurului de aproape două săptămâni s-au desfășurat conform graficului de mai jos (prețuri exprimate în RON):
  • Plata cu cardul nu e foarte frecventă în Bosnia, dar nu e nici imposibilă. Cu ceva căutări, poți găsi restaurante cu POS unde se poate plăti cu ajutorul cardului. La benzinării și magazinele mai mari nu am întâmpinat probleme de acest fel. Noi am foslosit și aici contul Revolut atât pentru plăți cât și pentru extrageri la bancomat.
  • Extragerile la bancomat fără comision sunt frecvente la băncile bosniece. Nu am găsit niciuna care să solicite comsion pentru extragere. Noi am folosit bancomatele băncilor Sberbank, Ziraat și Unicredit.

Aici se încheie povestea noastră din sejurul prin Bosnia și Herțegovina. Sperăm să vă fie de folos și vă dorim să ajungeți măcar o dată pe aceste meleaguri, dacă nu le-ați vizitat deja!

Și dacă v-au plăcut poveștile noastre, vă așteptăm să vă alăturați pe pagina noastra de Facebook și pe Grupul Familiilor Calatoare pentru și mai multe idei utile despre călătoriile cu copii.

Exploreză și alte călătorii

Comentarii

2 Responses

  1. Cum ați călătorit de la o localitate la alta?
    Am vizitat și eu câteva locuri din B&H și este într-adevăr o țară frumoasă.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii la curent cu ultimele noastre călătorii!