Guest post: Ce am învățat din prima experiență de vacanță mamă-fiică

Astăzi avem onoarea să găzduim pe blog povestea unei noi experiențe de călătorie din categoria „vacanțe cu cei mici”: articol scris de Mihaela Canja, autoarea din spatele blogului On My Way.

Despre prima excursie alături de fiica sa și despre destinația aleasă – Dubai – citiți în rândurile de mai jos.


Anul trecut am văzut că a mai apărut o vacanță în calendarul de la grădiniță (mă rog…creșă), cea de la finalul lui Octombrie. Și dacă tot trebuia să caut activități împreună cu copilul m-am gândit că aș putea să o fac în altă țară. Din păcate nu puteam pleca în formulă completă, așa că mi-a încolțit ideea primei vacanțe mamă-fiică.

O informație relevantă: fiica în cauză avea 2a4l, multă energie și perseverență în a testa toate limitele. Mă așteptam să fie o provocare, deci am încercat să planific totul astfel încât să elimin potențialele surse de stres adițional. Dubai-ul bifa multe dintre criteriile mele, la momentul oportun a apărut și o ofertă rezonabilă pentru biletele de avion, așa că m-am pregătit de aventură.

Despre cum am organizat excursia, ce alegeri mai bune/ sau nu am făcut, povestesc în alt articol. Acum mă rezum la ce am învățat și îmi va fi util și în viitor, oriunde am merge. Pentru că, da, mai am de gând să repet experiența. Ce îmi voi spune în oglindă, înainte de următoarea călătorie „ca fetele”:

1. În vacanță nu e ca acasă – o pereche de ochi extra, care să urmărească copilul, valorează mult mai mult în deplasare.

Petrecem destul de mult timp doar noi două și când suntem acasă (a se citi „în țară”). Dar nu este la fel. Lucrurile devin mai complicate atunci când dispare doza de confort pe care ți-o dă familiaritatea locului și o parte din atenție îți este solicitată de activități gen orientarea în spațiu. Un copil de 2 ani are nevoie de toată atenția. Toată. Vei fi uimită să vezi până unde poate ajunge și ce poate face în fracțiunea de secundă în care te uiți în telefon să vezi pe unde e taxi-ul. E obositor și stresant. Nu o spun să te sperii ci doar să pleci cu așteptări realiste. Brace for impact!

2. Nu uita scopul deplasării!

„Obiectivul” era să ne relaxăm, să avem o experiență plăcută și cea mică să se bucure, printre altele, de mare și soare. Cu toate acestea, am avut zile în care eram cu nervii întinși pentru că domnișoara voia să se joace în cameră cu dinozaurul și întârziam la plajă.

Nu am reușit chiar din prima să mă detașez și să îmi reamintesc că motivul pentru care eram acolo nu era să bifăm statul la plajă. Dacă ne mai jucam o vreme cu dinozaurul și nu mai ajungeam la plajă în prima parte a zilei nu ar fi fost o dramă. Așa a fost o mare dramă. Fiecare cu tantrumul ei:  eu pentru că ea nu coopera deloc și aveam n chestii de făcut/ împachetat, ea pentru că nu îi respectam „dolința”.

3. Confortul poate fi cumpărat – ține cont de asta când planifici o vacanță!

Evident, fiecare decide cât este dispus să plătească pentru a-și ușura viața într-un anumit fel. Ce vreau să spun este să luați asta în considerare și să faceți alegeri asumate și informate atunci când estimați bugetul de concediu.

De exemplu: după ce am descoperit Careem Kids (un fel de Uber) am cam renunțat la mijloacele de transport în comun. Singură cu copil, găletușă, rucsac, cărucior, părea destul de complicat să merg cu metrou + autobuz până la plajă. A fost semnificativ mai costisitor, dar am considerat că este prețul plătit pentru a nu începe și termina ziua cu niște momente potențial tensionate.

Acestea au fost alegerile mele, probabil că ție ți se potrivesc mai bine altele. Doar gândește-te care ar fi acele lucruri, care la prima vedere par mofturi, ți-ar lua niște griji de pe cap. Poate merită să plătești pentru ele. Sau poate că nu J

4. Organizează-te cât mai bine, apoi relaxează-te și bucură-te de experiență!

Realitatea este că o vacanță cu un copil mic nu poate fi numai liniște și bună dispoziție.  O planificare bună te ajută să preîntâmpini situații stresante sau să le gestionezi mai ușor. Nu le poți elimina însă complet. De îndată ce am digerat această idee, am putut să mă bucur mai mult de experiențele pozitive. Vor exista momente în care te vei simți depășită. Unele dintre ele vor deveni povești amuzante mai încolo.

Ce dacă a trebuit sa traversez jumătate de Legoland Waterpark cu copilul în brațe și ceva maro șiroind pe mine din pampersul ei? Ziua petrecută acolo a fost una dintre favoritele noastre.


Voi mai merge singură cu ea? Da.

Pe cât a fost de stresant pe atât a fost și de frumos și am învățat amândouă lucruri noi.

Voi face totul la fel? Nu.

Aș vrea să îmi aduc eu în primul rând aminte de concluziile primei experiențe și să plec cu așteptări și planuri (și) mai realiste.

A doua oară va fi perfect? Mă îndoiesc.

Dar îmi voi construi niște amintiri neprețuite, așa cum am și din prima plecare împreună.

Leave a Reply

Scroll Up
%d bloggers like this: