Cu copiii în vizită la morile de vânt din Olanda

Cuprins

Mori de vânt, canale cu apă ce plimbă bărcuțe în jos și în sus, zeci de specialități de brânză olandeză, saboți de lemn…. mai exact, majoritatea lucrurilor specifice Țărilor de Jos, adunate într-un singur loc. Asta găsești la Zaanse Schans, un sătuc tradițional olandez unde oameni încă locuiesc și își duc traiul de zi cu zi, dar unde se adună și mulțimi de turiști doritori să vadă frumusețea locului.

Probabil multă lume îl știe, căci e una din principalele atracții ale Olandei, dar noi abia acum am aflat de el și ne-am bucurat să îl descoperim ca niște copii mici.

Ce poți face la Zaanse Schans

Chiar dacă e încă un sat locuit, așa cum spuneam mai sus, dezvoltarea lui actuală este preponderent orientată către turism. De fapt, renumite aici sunt morile de vânt care erau cândva mai bine de 1000 în regiune, din care doar 13 au rămas în picioare acum. Dar în jurul morilor s-a dezvoltat și păstrat un sătuc tradițional olandez, la fel ca cele din secolele XVIII și care poate fi vizitat acum de turiști, chiar dacă e încă locuit.

Încă de când intri pe strada principală a satului vezi în stânga magazine de suveniruri și muzee. Dar imediat în față îți fură ochii căsuțele cochete, podurile arcuite ce trec peste canale și curțile îngrijite unde se aud cântece de cocoși și behăit de oi, semn că oamenii își îngrijesc gospodăriile exact ca în orice alt loc, nederanjați de privirile turiștilor curioși. Căsuțe colorate, predominant în nuanțe verzui, ridicate pe malul râului Zaan sunt separate de mici canale cu apă peste care trec poduri ce sporesc farmecul locului.

Ceva mai încolo, am descoperit și câteva ateliere demonstrative – mai mari sau mai mici – ce au ca activitate unele din meșteșugurile tradiționale ale locului. Prima oară am trecut pe lângă o cuprărie veche, loc unde se prelucra cândva arama.

Apoi am intrat într-o casă tradițională ce s-a dovedit a fi un atelier în care se fabrică saboți de lemn. E adevărat că mare parte din spațiul de la interior a fost amenajat ca magazin de suveniruri, dar undeva în partea din spate atelierul e încă funcțional, iar meșterul-papucar oferă demonstrații live de sculptură în lemn a renumiților saboți olandezi. Fascinați am privit cu din două bucăți de lemn fără formă au ieșit la final doi saboți pentru un copil de trei-patru ani, o minunăție! Ulterior aceștia sunt pictați în fel și chip, în nuanțe vii și cu desene care de care mai drăguțe, iar zecile de perechi de saboți expuși peste tot în jurul nostru stăteau dovadă a măiestriei artistice. Saboții pot și cumpărați de turiștii doritori, noi am sărit peste acest pas căci nu ne-ar fi încăput nicicum în bagaj (sunt destul de voluminoși acești saboți, mult mai mari decât orice model de încălțăminte pe care o purtăm în mod curent), așa că ne-am mulțumit să îi admirăm, să îi păstrăm și să povestim despre ei, căci frumoși sunt, fără îndoială!

Dincolo de pod ne-am oprit la altă casă în interiorul căreia era o mică fabrică de brânză tradițională olandeză. Sau o simulare a ei, mai bine spus, căci brânza nu se fabrică neapărat în interiorul acestei case, însă trecând dintr-o încăpere în alta e prezentat întregul proces al producției, pornind de la văcuțele ce dau laptele (nu reale, desigur 🙂 ) și continuând cu etapele prelucrării laptelui, până la obținerea rezultatului final: calupuri galben-aurii de brânză ce stau întinse pe rafturile de lemn, așteptând să fie gustate. Turul în împărăția brânzeturilor se încheie cu o sesiune de degustare a numeroaselor versiuni de brânză, unele natur, altele afumate altele condimentate și aromate în fel de fel de combinații nemaiîntâlnite – cu lavandă, piper, usturoi, pesto verde, pesto roșu – doar câteva din mulțimea de gusturi și arome, una mai delicioasă ca alta.

Ne-am oprit apoi la una din terasele ce se întind pe malul apei, sub coroana unor nuci bătrâni ce-și scuturau frunzele ruginii și nucile proaspete în jurul nostru. Am savurat o cafea cu arome tomnatice, în lumina caldă ce se strecura printre ramuri, în timp ce copiii se jucau în frunze în jurul nostru. A fost un moment de relaxare și reînviorare totodată, care ne-a prins bine pentru continuarea plimbării prin sătucul de poveste.

După această pauză energizantă, ne-am întors pe cărările satului de unde ne-am îndreptat spre zona rămasă încă nedescoperită: drumul morilor de vânt ce par că plutesc pe apă privite de la distanță, dar care sunt de fapt legate printr-un petec îngust de pământ, pe care s-a format o potecă bătătorită ce le leagă una de cealaltă. Oamenii aici ies la plimbare ca la promenadă, unii doar ca să se relaxeze, alții ca turiști, curioși să vadă morile vechi de sute de ani, dar bine păstrate și încă funcționale. Nu mai spun de instantaneele surprinse de aici, într-un cadru tipic olandez – mori de vânt, canale cu apă, bărcuțe în plimbare și un cer jumătate senin – jumătate înnorat, exact ca în cărțile poștate olandeze. 🙂

Ultima parte a expediției noastre s-a desfășurat chiar aici, în interiorul uneia din morile de vânt. De fapt, morile sunt cele care fac acest sătuc renumit, iar cândva erau mai bine de 1000 în regiune, din care doar 13 au rămas în picioare acum. Sunt aici mori de mirodenii, mori de făină, mori de ulei din coji de arahide sau cacao și chiar și o moara de ulei pentru pictură! Iar mecanismele sunt descrise în broșuri pe care le primești la intrare, împreună cu istoricul morii și alte detalii mai puțin cunoscute (ba chiar erau broșuri și în limba română).

Căci acestea sunt deschise vizitatorilor prin rotație, contra unei taxe de intrare. Noi am plătit 5 euro / adult și 2,5 euro / copil ca să îi obcervă interiorul, mașinile mari din lemn ce ajutau la fabricarea făinii, să urcăm pe scările interioare și să ajungem pe terasa de lângă acoperiș, lângă paletele pe care le rotește vântul cu spor. Ce mai, absolut fascinant a fost pentru copii acest traseu!

Cât timp poți petrece aici

Depinde, desigur, de modul în care alegi să te plimbi aici. Dacă ești pe jos, cu barca sau poate cu bicicleta. Pentru fiecare din variante timpul dedicat diferă, cu siguranță.

Noi ne-am plimbat prin sătuc doar pe jos (cu toate că ne-ar fi plăcut și o plimbare cu barca, dar tocmai fusesem într-un tur pe apă în Amsterdam), iar perioada petrecută astfel la Zaanse Schans a fost de aproximativ trei ore (fără luat masa aici, doar cu o pauză de cafea la una din terase).

Suntem convinși, însă, că dacă alternezi activitățile și tipurile de plimbare poți petrece o zi reușită aici, de dimineața până seara, fără să te plictisești.

Cum ajungi la Zaanse Schans

Cel mai ușor și mai la îndemână e să vii aici pornind din Amsterdam. Există mai multe variante pe care le poți lua în calcul, de la mașină închiriată, la bus și chiar tren.

Distanța e de aproximativ 20 km, deci în aproximativ 20 minute, pe autostrada A8, poți ajunge cu mașina la Zaanse Schans.

Similară e și varianta cu bus, cu diferența că depinzi de orele de plecare din Amsterdam, respectiv cele de întoarcere. Locul de plecare este din Centraal Station din Amsterdam, iar la sosire busul te lasă foarte aproape de intrarea în zona turistică a satului.

Noi am mers însă pe cea de-a treia variantă, cea cu trenul. Am plecat tot din Centraal Station din Amsterdam, am mers aproximativ jumătate de oră și am coborât la stația Zaandijk de unde am mai mers 1 km pe jos până la intrarea în Zaanse Schans.

Indiferent de varianta aleasă, ce contează e să vă bucurați de frumusețea locului, odata ajunși, căci efortul drumului e răsplătit înzecit.

Care este istoria locului

Zaanse Schans nu e doar o zonă turistică, un fel de „Muzeul Satului” vizitat de turiști, ci e o așezare locuită, unde oameni trăiesc și unde există chiar și o fabrică de cacao care funcționează (mirosul pe care îl emană peste tot în jur e demențial, îți face poftă de ciocolată instant).

Dar dacă sunteți curioși să aflați de când și cum s-a format acest sat în jurul acestor mori de vânt, povestea pe care am aflat-o noi este următoarea: Zaanse Schans își are originea undeva în secolul al XVI-lea, atunci când locuitorii regiunii Zaan, cunoscuți ca « Zaankanters », s-au stabilit aici cu scopul de a opri înaintarea trupelor spaniole în regiune. Ei au bus bazele așezării și s-au stabilit aici, constuind case și gospodării.

Abia mai târziu, în secolul al XX-lea, au fost aduse aici și faimoasele mori care au fost mutate (unele dintre ele fiind chiar demontate cărămidă cu cărămidă), cu scopul de prezervare a patrimoniului, dar și în contextul unui proiect de urbanizare și dezvoltare a așezării Zaanse Schans. Și se pare că inițiativa a avut succes, căci acum satul este vizitat constant de un număr mare de turiști.

Iar noi vă recomandăm, dacă ajungeți în Olanda, să îl puneți pe listă, n-are cum să nu vă placă!

Și dacă v-au plăcut poveștile noastre, vă așteptăm să vă alăturați pe pagina noastra de Facebook și pe Grupul Familiilor Calatoare pentru și mai multe idei utile despre călătoriile cu copii.

Exploreză și alte călătorii

Comentarii

One Response

  1. Mă faceți să visez, să călătoresc alături de voi, în ciuda tuturor restricțiilor și limitelor :). Cred că-mi fac un document în care notez destinații, informații cheie. Apoi caut și soluții să materializez fiecare vis în parte. Drumuri cu rost, dragii mei!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii la curent cu ultimele noastre călătorii!