Canionul 7 Scări | Primul traseu montan cu copiii

Canionul 7 Scări | Primul traseu montan cu copiii

În weekend am fost la munte în zona Branului, iar la întoarcere spre casă ne-am propus să ne abatem din drum pentru o drumeție montană. Părinții mei s-au pus de acord că ar fi momentul pentru prima mea plimbare mai serioasă pe munte, ca să îmi antrenez mușchii, așa că am ales împreună destinația: Canionul 7 Scări.

Cuprins

1. Detalii despre traseu

Am oprit în Timișu de Jos unde am și lăsat mașina, parcarea fiind punctul de plecare spre canion. De aici mai departe am continuat pe jos, eu plin de energie, ca la început, Ayola curioasă privind din marsupiu.

Nu îți irosi energia sărind și alergând, Albert, mi-a spus tati. Păstreaz-o pentru tot drumul, o să ai nevoie. Știa el ce știa. Eu însă nu știam la ce să mă aștept, așa că am continuat să mă bucur de fiecare pârâiaș, pietricică sau dâmb de pământ ce ne ieșea în cale.

Momentan drumul era lat, drept și bine delimitat, așa că nu părea prea greu de mers. Cu timpul, însă, a început să se îngusteze, să devină mai stâncos și mai în pantă. Urcam acum, nu într-o pantă prea abruptă, dar era totuși un urcuș și mie nu îmi plac deloc urcușurile. Am început să întreb din două în două minute cât mai avem. Răspunsurile nu prea mă mulțumeau. Singurul lucru care mă motiva era că îmi doream musai să văd canionul ăla. Mi se părea fascinant să urc pe scări printre stânci, cu ape cazând în cascade pe lângă noi! Așa îmi povestise tati, cel puțin.

Am început să jucăm FAZAN (tati a pierdut), să numărăm tirolienele care treceau pe deasupra noastră (o grămadă de oameni „zburau” peste noi, unii aproape că ne atingeau, iar Ayola era efectiv fascinată să îi urmărească) sau să vorbim despre orice vedeam în fața ochilor: pietre, copaci, apă, orice. Asta m-a ținut antrenat și o perioadă am uitat de mers. Așa am trecut prin porțiuni de drum ce urcau pe coasta muntelui, printre copaci și rădăcini noduroase, prin șiroaie de ape ce se adună în pârâiașe pe care pe alocuri le traversezi sărind pe pietre sau pe mici buturugi mișcătoare… nu tocmai simplu dar de neoprit pentru un temerar ca mine 🙂 Ba chiar devenea palpitant și toate aceste obstacole mă făceau să îmi placă călătoria!

După vreo 50 minute de mers, urmărind semnele galbene de pe copaci ce marcau traseul, am ajuns la Cabana 7 Scări, de unde intri efectiv în canion.

2. Accesul în canion

La cabană găsești mese și scaune din lemn dacă vrei să te odihnești, o toaletă și ghișeul de achiziție a biletelor de acces în canion. Prețul e de 10 lei / adult și 5 lei / copil + 5 lei pentru echipamentul de protecție (cască și ham de care să mă țină tati pe scări).

Puțin mai încolo este intrarea în canion unde ne-am așezat și noi la coadă (erau deja ceva oameni, dat fiind că era duminică și e zi liberă). După maxim 20 de minute de așteptare, am ajuns la prima scară pe care urci în interiorul canionului.

Scările sunt înguste, din metal și de la distanță par destul de greu accesibile (mai ales pentru mami, care era echipată cu marsupiul cu bebe în față). În realitate e mai ușor decât pare. Eu m-am descurcat complet singur, chiar dacă tati era permanent în spatele meu, iar mama cu Ayola erau în fața noastră. Secretul e probabil să nu te oprești din urcat până nu ajungi în capătul scării și să te ții bine de mânerele de susținere laterale (sau chiar de trepte – în cazul copiilor e mai simplu așa).

Sunt în total vreo șapte scări care urcă prin canion, trecând fie pe lângă, fie chiar peste cascade ce se revarsă printre stânci. Dintre toate, cea de-a treia scară e ceva mai lungă și are o cascadă în stânga ei, așa că poate fi alunecoasă. Între scări te deplasezi pe pasarele metalice, la început ceva mai aglomerate, dar pe parcurs lumea se împrăștie, fiecare urcă în ritmul lui și rămâi aproape singur printre stânci. Peisajul e încântător, adrenalina e și ea la cote înalte, așa că nu îți rămâne decât să te bucuri de peisaj și de experiență.

3. Măsuri de siguranță anti-covid

Chiar dacă e o destinație în aer liber, fiind destul de căutată și aglomerată mai ales în weekend, a fost important pentru noi să ne luăm și aici măsuri de siguranță contra pandemiei. Și dacă pe traseu până la canion era mai aerisit și puteam păstra distanța față de celelalte grupuri, la intrarea în canion rândul de așteptare era destul de compact, așa că am simțit nevoia să purtăm măști de protecție.

Erau mai multe afișe ce îndemnau la purtarea măștii și păstrarea distanței (două afișe, unul lângă altul, aveau informații diferite – unul cerea distanță de 2 metri, celălalt de 1,5 metri), dar nu toată lumea le respecta întocmai, mai ales că nu era nimeni care să gestioneze fluxul de oameni. Tot la intrarea în canion era lăsat și un recipient cu dezinfectant, dar nefiind tocmai la vedere nu știu cât era folosit.

Ce am făcut noi?

  1. Am purtat maști cât am stat la rând, inclusiv când am urcat primele scări din interiorul canionului. Când lumea s-a mai distanțat, am mai renunțat și noi la ele.
  2. Am încercat, pe cât posibil, să stăm la distanță de alte grupuri de oameni, dar la intrarea în canion această regulă era destul de greu de respectat.
  3. Am avut dezinfectant pe bază de alcool cu noi și, după fiecare scară pe care am urcat-o, ne-am dezinfectat pe mâini.

Mai exact, regulile de bază.

4. Accesibilitate și dificultate pentru copii

Nu am să mă laud că am fost cel mai temerar, dar ai mei sunt mândri de mine pentru că, fiind primul meu traseu pe munte, m-am descurcat onorabil.

La dus am fost motivat de mirajul canionului pe care îmi doream foarte mult să îl văd – mi se părea fascinant să urci printre stânci, cu cascade care curg pe sub picioarele tale – așa că am mers tot drumul singurel, chiar dacă nu mi-a fost mereu ușor.

La întoarcere, însă, imediat ce am ieșit dintre stânci și a trebuit să ocolim canionul urcând pe coama muntelui, am resimțit oboseala. Trecuseră deja vreo două ore jumătate de când pornisem pe traseu, eu nu dormisem la prânz și nici nu mai aveam motivația de la început, așa că orice pas mi se părea prea greu. Mai ales că, vreun sfert de oră până ajungi înapoi la cabană (unde trebuia să restituim echipamentul) se merge doar printre copaci, urcând destul de abrupt, fără o potecă bine delimitată, doar urmărind bulinele roșii care marchează drumul. La cabană, însă, ne-am odihnit puțin și de acolo drumul până la parcare e ceva mai puțin solicitant, mai ales că drumul știut e întotdeauna mai scurt 🙂

Am ajuns la mașină la ora 18:00 spre seară și încă mai erau și atunci grupuri de oameni care porneau spre canion. Eu eram frânt de oboseală, așa că tot drumul până acasă am dormit dus.

Iar dacă ar fi să facem câteva recomandări pentru drumețiile cu copii la Canionul 7 Scări, acestea ar fi:

  • încercați să porniți pe traseu de dimineață, pentru a evita aglomerația de peste zi și pentru a fi suficient de odihniți încât să facă față drumului;

  • alegeți acest traseu doar dacă vă bazați pe capacitatea copiilor de a merge pe jos distanțe destul de mari (în total sunt vreo 8 km de parcurs, dacă nu mai bine). E greu de mers cu copiii în brațe, în caz că nu fac față drumului, iar cu cărucior e imposibil.

  • nu uitați marsupiul acasă, pentru un traseu pe munte e cel mai potrivit accesoriu.

  • echipați-vă cu încălțăminte potrivită pentru munte, antiaderentă și impermeabilă; eu am alunecat de vreo câteva ori, noroc cu tati care mă ținea de mână. Noroc că pentru plimbarea următoare am găsit noua colecție cu încălțăminte pentru drumeție de la Decathlon și mi-am ales această pereche de la Decathlon așa că mi-am comandat-o deja.

  • povestiți-le celor mici despre tot ce e în jur! Ne fascinează și ne face să iubim și să ne conectăm cu natura așa cum nimic altceva nu reușește.

Pentru mine cel puțin așa a fost această primă întâlnire cu muntele și mă declar gata să explorez și alte trasee montane, cu proxima ocazie!

Și dacă v-au plăcut plimbările noastre, vă așteptăm să vă alăturați pe pagina noastra de Facebook și pe Grupul Familiilor Calatoare pentru și mai multe idei utile despre călătoriile cu copii.

One thought on “Canionul 7 Scări | Primul traseu montan cu copiii

Leave a Reply

Scroll Up
%d bloggers like this: