„Unde-i fesul?” – laitmotiv de vară britanică

Pregătiri pentru încă o scurtă plecare. Se fac bagaje, se împachetează lucruri, se compresează la maxim și, cu ceva efort, ai mei reușesc să închidă două valize micuțe, ticsite cu haine groase, pentru un sejur de vară britanic. Se anunța vreme ploioasă, cu temperaturi nu foarte prietenoase, așa că bagajele erau mai voluminoase decât de obicei.

Și când, într-un final, decretăm pregătirile finalizate, o aud pe mami cu îngrijorare în glas: „Tati, căciula lui Albert știi unde e?”. Avea să devină laitmotivul excursiei. Un sejur pe insula britanică nu putea fi posibil fără un fes în bagaj, chiar și în mijlocul verii. Așa că, răscolit dulapuri + căutat căciulă + găsit căciulă + adăugat în bagaj = bagaje complet finalizate = toată lumea fericită 🙂 Acum eram cu adevărat gata de plecare!

Nu știam, însă, ce mă așteaptă 🙂 Odată ajunși, prima grijă a dragilor mei părinți a fost să mă înfofolească, imediat ce am părăsit aeroportul, de frica unei răceli cu care cochetam de câteva zile. M-am conformat… nu prea știam ce urma. În jurul meu se vorbea doar de o vreme ploioasă, rece și cu prea puțin soare pentru toridul august pe care îl lăsasem în România.

Prima zi, planificasem o vizită în Oxford. Contrar așteptărilor, am avut noroc de o vreme călduță de primăvară, așa că m-am ales doar cu o șapcă, în locul urâcioasei căciuli. În jurul meu, fetițe zburdau doar în rochițe cu bretele. În Anglia, o zi cu 21 de grade e de-a dreptul caniculară.

În Durham nu am mai fost la fel de norocos. Orășelul din nordul Angliei era înveșmântat într-o ploaie tipic englezească, măruntă și deasă. Inevitabilul „unde e fesul copilului?” s-a auzit din nou. După ceva căutări, căpușorul meu își găsise acoperiș 🙂 La fel s-a întâmplat și la malul Mării Nordului, lângă Sunderland. Chiar dacă eram pe plajă, vremea nu era cea mai prietenoasă și nu semăna deloc cu vara pe care o știm noi. Un vânt rece mai că mă lua pe sus, iar soarele era destul de zgârcit. Așa că am făcut turul plajei îmbrăcat cu pulover, căciulă și gecuță, dar chiar și așa, tot m-am distrat de minune.

În Edinburgh am reușit, însă, să mă răzbun! Vremea a fost total de partea noastră și nicio picătură de ploaie nu a căzut în orașul în care se zice că plouă în fiecare zi. Iar eu am profitat de soarele de amiază și de entuziasmul celor din jur, odată ajunși în cetate, ca să fac dispărută căciula pe care nu am prea iubit-o de la început. Așa că, la următoarea întrebare a mamei „tati, fesul lui Albert?”, m-am făcut mic, mic de tot, nu am zis nimic și nici fesul nu a mai fost de găsit. Câștigasem lupta!

Dar pentru cât timp? A doua zi aveam deja înlocuitor, o căciuliță nouă cu animăluțe mă aștepta înainte să urcăm pe Iahtul Regal Britannia (mulțumesc, Anisia!). Ce-i drept, la malul mării vântul era tăios și gradele nu prea urcau în termometru. Așa că n-am mai ripostat și m-am lăsat înfofolit.

A fost ultima dată când am mai avut nevoie de ea, însă. Ultimele două zile în Marea Britanie am avut parte de o vreme de vară, așa cum o știm noi. Ne-am întors în sud, iar excursia noastră de o zi în grădinile domeniului din Waddesdon a fost scăldată în soare, căldură și lumină. Un alt fel de invitație la o nouă vizită în regatul englez, poate?


Mai pe scurt, dacă mergeți într-o excursie în Regatul Britanic, chiar și în mijlocul verii, nu uitați să puneți în bagaj:

  • câteva pulovere de grosimi diferite (malete, hanorace etc.)
  • pantaloni lungi (ați fi prea norocoși să prindeți o zi potrivită pentru pantaloni scurți; nouă nu ni s-a întâmplat)
  • șapcă pentru zilele mai calde, căciuliță de toamnă pentru cele reci
  • șosețele pentru picioruțe zgribulite 🙂
  • geacă impermeabilă (sigur veți avea nevoie de ea când plouă)
  • cizmulițe de cauciuc (pentru sărit în bălți, nu?!)
  • umbrelă… evident!

În rest, insula britanică e cu adevărat frumoasă, cu o iarbă de un verde de care eu m-am îndrăgostit și cu o mulțime de lucruri de văzut. So, enjoy!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *