Lepșa – o destinație de munte cu parfum de liniște

Aproape că trecea vara fără să fi mers la munte anul ăsta.

Dar, cum e deja un obicei pentru noi să bifăm o plecare la munte și una la mare în fiecare an, am plecat în weekend spre o destinație mai puțin cunoscută de noi până acum, dar care ne-a captivat pe loc.

Lepșa e o stațiune de munte nu foarte promovată în lista destinațiilor turistice de la noi din țară, dar cei care ajung aici se îndrăgostesc iremediabil de acest loc în care liniștea și armonia naturii se păstrează încă nealterate. Poate pentru că e mai puțin cunoscută sau, poate, doar pentru că legile naturii încă sunt cele care primează în aceste locuri de o frumusețe edenică.

Cum am ajuns la Lepșa?

Plecând din București pe DN2 spre Moldova, schimbăm direcția în Focșani, către Târgu Secuiesc. De aici, peisajul ia altă formă și începem să luăm contact cu muntele. Satele se răresc, colinele apar, întâi mai line, apoi din ce în ce mai abrupte. Șoseaua șerpuiește tot mai des, mai pieziș, mai impresionant. Suntem încântați de calitatea drumului, neted ca în palmă, recent asfaltat, presupunem.

Intrăm în Pasul Tulnici, pe unde se trec munții din Moldova spre Ardeal, traversăm Parcul Național Putna – Vrancea și ajungem în punctul final al călătoriei noastre, în localitatea Lepșa. Se spune că prin aceste locuri s-a scris povestea tradiționalei balade Miorița, astfel încât, dintr-o dată, destinația noastră devine și mai interesantă.

Unde ne-am cazat?

Descoperim Lepșa prin partea de sud-est a sa și traversăm localitatea până în nordul ei, acolo unde se află locul nostru de cazare, Pensiunea Green Eden. Într-un cadru pitoresc, dincolo de râulețul ce străbate satul, la poalele dealului de unde mănăstirea de maici din Lepșa veghează de sute de ani, o cabană din lemn pune la dispoziția vizitatorilor cam tot ce ți-ai putea dori de la o cazare la munte.

O curte largă cu mult spațiu verde numai bun de joacă, foișorul de lemn, grătarul pentru cei mari și niște cățeluși prietenoși te așteaptă să îți petreci aici câteva zile minunate de vacanță. Gazdele foarte primitoare – oameni sfătoși de la munte, întotdeauna cu un zâmbet pe buze – cu siguranță nu au făcut economie de spațiu aici: camerele – spațioase, bucătăria de la parter – suficient de mare cât să primească și 20-30 de oameni la masă, iar livingul poate fi ușor transformat într-un teren de fotbal pentru copii.

[…]

Duminică dimineața pe balconul cabanei din lemn. Miros de cafea, de brumă timpurie și de lemne arzând. Mușcate roșu aprins în ghivechi de lut. Pădurea în nuanțe tomnatice. Turle de biserici în zare și coșul fumegând în rotocoale cenușii. Vocile măicuțelor răzbat până la noi, în timpul slujbei de dimineață.

 Vara ai acces chiar și la albia râului ca să îți poți scălda picioarele în apa proaspătă și rece de munte. Eu n-am rezistat și am încercat-o și acum, la început de toamnă, echipat cu cizmulețele mele de cauciuc.

Dacă e să descriem într-un singur cuvânt acest tărâm izolat, am alege cu siguranță „DECONECTARE”. Pe lângă zona, traseul și cadrul în care ne aflăm, stă mărturie chiar și semnalul telefonic slab, singurul dezavantaj, poate, al locului. Sau avantaj, cine știe? 🙂

Ce am putut vizita?

Chiar dacă scopul inițial al excursiei era relaxarea, nu am rezistat să nu vizităm și câteva obiective, în timpul scurt pe care l-am avut la dispoziție.

  • Mănăstirea de maici Lepșa

Prima plimbare pe care am făcut-o a fost până în vârful dealului de peste râu, unde mănăstirea de maici din Lepșa se înalță de câteva veacuri. O alee îngustă, proaspăt pavată se strecoară printre brazi înalți către o poartă masivă de lemn, dincolo de care un rai de flori și liniște se așterne în fața noastră.

O curte largă, mărginită de chilii de lemn cu balcoane înțesate de flori – un curcubeu de parfumuri și culori, adăpostește în centrul ei o bisericuță din lemn, greu încercată de timpul ce a trecut peste ea. În cei aproape 250 de ani de când a fost ridicată, mănăstirea a trecut printr-un incendiu ce a distrus-o în totalitate; cu greu a fost reconstruită, ca apoi, în timpul regimului comunist să fie transformată în anexă a unui liceu, iar celelalte clădiri în magazii forestiere. Redându-i-se, pe ascuns, rolul său inițial de locaș de cult, abia din anii ’90 a putut fi redeschisă oficial și s-a început extinderea sa, prin construcția unei noi mănăstiri – din piatră – alături de cea veche din lemn, devenită acum monument istoric.

Cuvintele nu pot descrie sentimentul ce te cuprinde colindând prin acest loc binecuvântat. Tihna și pacea ți se cuibăresc în suflet, plimbându-te pe aleile cu miros de trandafir. Ochii ți se bucură, privind la atâtea minunății pe care o mână de maici le-a realizat aici și le păstrează într-o ordine desăvârșită. Pașii te poartă de la o chilie la alta, de la mănăstirea nouă la cea veche de lemn, de la pisica brumărie, la mărul încărcat din care două măicuțe culeg merele în coșuri mari de nuiele, și parcă ai vrea să mai poposești puțin, să te așezi pe o băncuță și să te îmbeți cu atâta liniște ce se „aude” aici. E ca într-un tablou perfect pe care îl admiri din nou și din nou și parcă nu te mai saturi.

  • Păstrăvăria Lepșa

Coborând dealul, dacă gândul vi se duce la masa de seară, o opțiune ce merită exploatată cât sunteți aici este faimoasa păstrăvărie din centrul satului.

Motivele pot fi multe: pentru că păstrăvul crescut aici e adevărat motiv de bataie pentru cele mai mari restaurante din țară, pentru că o masă cu păstrăv e una din cele mai sănătoase alegeri pentru cei mari și cei mici sau pentru că o vizită la păstrăvărie e întotdeauna o experiență interesantă pentru copiii ce pot vedea peste 10 tone de pești ce trăiesc în cele 19 bazine amenajate aici sau pot vizita maternitatea destinată puieților.

Noi am aflat prea târziu de acest obiectiv, din pacate, dar uite un prim motiv bun să ne mai intoarcem, nu-i așa?

Păstrăvăria Lepșa – vedere de ansamblu (Preluare foto: http://www.panoramio.com)
  • Cheile Tișiței

Înainte să pleci din Lepșa, mai gândește-te o dată. Nu de alta, dar e posibil să ratezi câteva locuri ce merită văzute. Aproape de ieșirea din Lepșa, spre Focșani, un pod de fier în roșu și alb deschide un drum la dreapta. De aici doar 1 km mai e până la poarta de intrare ce deschide Cheile Tișiței.

În mod normal, traseul pe chei poate fi parcurs în aproximativ patru ore, de-a lungul Tișiței ce șerpuiește când de-a dreapta când de-a stânga drumeților, punctul final fiind tunelul ce trece pe sub munte. În ritm alert, drumeția poate dura și mai puțin, mai ales că traseul nu este unul dificil, fără urcușuri abrupte, cu cărări line și peisaje superbe, relativ facil chiar și pentru copii însoțiți de adulți. Totuși, nu vă gândiți să luați căruciorul pentru copil deoarece, chiar dacă la început poate părea oarecum accesibil, pe parcurs lățimea drumului se îngustează, iar pe alocuri marginea se mai surpă, săpată de ape.

În rest… doar bucurați-vă de peisaj. De la cărarea pe care frunze îngălbenite foșneau sub pașii noștri, la râul ce clipocea vesel, iar pe alocuri lua forma unor mici cascade sclipitoare, la stâncile înalte și colțuroase ce ne limitau drumul în stânga și până la brazii veșnic verzi ce pare că străjuiesc canionul prin munte, toate se unesc într-o armonie perfectă și ne încântă inima, sufletul, privirea. Dar n-a ținut prea mult… aerul proaspăt și tare m-a obosit instant, așa că am adormit buștean și drumeția noastră a durat mai puțin decât ne așteptam. Voi să nu faceți ca mine, însă, pentru că traseul chiar merită descoperit și admirat până la capăt!

This slideshow requires JavaScript.

  • Cascada Putnei

Chiar dacă nouă nu ne-a mai ajuns timpul să venim aici, trebuie să menționăm și Cascada Putnei printre obiectivele ce merită vizitate când vii la Lepșa.

Ceva mai spre Focșani, dar tot la ieșirea din Lepșa, un alt pod la dreapta duce către locul de unde poate fi admirată cascada. Se poate ajunge cu mașina până aproape de ea, iar perioada cea mai bună de admirat e cea cu ploi multe, când apa e mai bogată și mai tumultoasă, făcând căderea mai impresionantă.

Dacă ajungeți pe acolo, musai povestiți-ne și nouă cum a fost, căci abia așteptăm să ne întoarcem.

cascada putnei
Cascada Putnei – vedere de ansamblu (Preluare foto: https://ro.wikipedia.org)
  • Centrul de agrement Gălăciuc

Nu este neapărat un obiectiv turistic, dar sunt două motive pentru care noi am dori să îl vizităm: în primul rând pentru că e destinat taberelor pentru copii, deci cine știe, poate voi veni și eu aici în tabără peste câțiva ani, iar în al doilea rând pentru că și tati și-a amintit cum a fost aici în tabără când era elev.

Ieșind din Lepșa spre Focșani, după 10 minute de mers, un indicator ne arată direcția spre Centrul de agrement Gălăciuc, pe un drum la dreapta, trecând printr-o pădure deasă de pini. Relativ recent renovat, acesta oferă peste 200 de locuri copiilor ce pleacă în tabere la final de an școlar, tinerilor ce participă la anumite proiecte naționale organizate aici, companiilor multinaționale pentru diverse concursuri tematice și oricărui turist ce vine în zonă și dorește să se cazeze aici.

În mijlocul naturii, respirând aer curat și proaspăt, cu multe opțiuni de petrecere a timpului liber – de la teren de fotbal la terenuri de baschet, piscine sau scenă de teatru – ar reprezenta Gălăciuc un loc unde v-ați trimite copilul să își petreacă o parte din vacanța de vară?

Tabăra Gălăciuc (Preluare foto: https://lepsa.ro)
Tabăra Gălăciuc (Preluare foto: https://lepsa.ro)
De ce vrem să ne mai întoarcem?

E clar că, pentru noi, Lepșa a rămas încă nedescoperită complet. Dar ne-am făcut lecțiile și abia așteptăm să ne mai întoarcem. Vă spunem și de ce:

  • Se spune că în aceste locuri este cea mai mare cantitate de ozon, atât din România cât și din Europa. Iar o porție bună de sănătate nu strică niciodată, nu?
  • Așa cum ziceam, nouă ne-au rămas lucruri de văzut și chiar credem că merită descoperite pe îndelete, așa că la o doua vizită promitem să nu le ratăm și să vă povestim și vouă cum a fost.
  • În plus, drumul e accesibil și mai puțin aglomerat decât spre alte destinații montane. Chiar dacă e considerată stațiunea preferată a turiștilor din Galați, timpul necesar ca să ajungem acolo din București poate concura cu cel petrecut pe DN1 până la Valea Prahovei și, uneori, am putea chiar ieși în avantaj. E un motiv bun, zicem noi.
  • La toate astea se adaugă și prețurile accesibile pe care le-am găsit aici, de la cazare la biletele de intrare la obiectivele turistice și la onorariul meselor la restaurant. Fiind o zonă mai puțin cunoscută de turiști, nici latura comercială nu s-a dezvoltat încă atât de puternic, așa că sumele cheltuite aici pun din nou Lepșa într-o lumină favorabilă, în comparație cu alte stațiuni montane cunoscute.

Nu știu dacă pe voi v-am convins, dar noi cu siguranță am pus Lepșa pe lista destinațiilor „must see” de la noi din țară și, pe deasupra, și baby friendly – un tărâm de basm, cu parfum de liniște.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *