Ierusalim în interiorul și în afara zidurilor

Ierusalim, fortăreața din piatră albă al cărei sens istoric şi religios poate fi cu greu atins de alte oraşe ale lumii, nu este neapărat foarte facil de vizitat cu copii. Cu toate acestea, nu îl excludeți din planurile viitoare de travel, pentru că e unul din locurile ce merită neapărat vizitate într-o viață de om.

Cu toate că niciodată nu este suficient timp pentru un turist pasionat să vadă tot ce îşi dorește, putem spune că în cele trei zile pe care le-am petrecut aici am avut timp să colindăm majoritatea zonelor importante ale vechiului Ierusalim şi cele din împrejurimile sale.

În prima zi ne-am îndreptat pașii spre cartierul creștin al orașului, intrând în orașul vechi prin Poarta Jaffa. Să vă spun că cetatea are opt astfel de porți de acces, în rest fiind înconjurată de ziduri înalte de piatră alb-gălbuie. Dintre acestea:

  • Jaffa Gate – este principala poartă de acces în cartierul creștin al orașului, situată în apropierea Turnului lui David. Arabii o numesc „Poarta Prietenului” (Bab el-Khalil), în amintirea momentului când Dumnezeu l-a numit pe Avraam prietenul său.
Poarta Jaffa și zidurile orașului vechi
  • Damascus Gate – Poate cea mai frumoasă poartă a orașului prin arhitectura bizantină (noi am găsit-o în renovare), înconjurată de piața de legume și fructe a localnicilor, este locul unde agitația mulțimii nu se oprește niciodată, dar și punctul ce permite un acces facil cu cărucior în cartierul creștin și unde am găsit și cele mai aromate căpșuni… Mniaam!
Poarta Damasc
Piața de verdețuri din zona porții Damasc
  • Lion’s Gate, flancată de patru lei, sculptați pe poartă la comanda sultanului Suleyman Magnificul, este, pentru creștini, poarta pe unde Sfântul Ștefan a fost târât afară din cetate și omorât cu pietre. În fața ei se ridică semeț Muntele Măslinilor.
Poarta Leilor
  • Zion’s Gate este poarta de acces spre muntele Sionului, unde a trăit și a murit Maria, Mama lui Iisus, dar și locul unde se află mormântul lui David, venerat atât de musulmani cât și de evrei. Şi creştinii îl recunosc pe David ca mare profet.
  • Golden Gate este singura poartă neaccesibilă acum, fiind baricadată cu stânci de piatră de peste 1000 de ani. Poarta de Aur este considerată locul pe unde va intra în oraș Mesiah așteptat de poporul evreu, dar și locul pe unde Iisus a intrat în Ierusalim, în Duminica Floriilor, întâmpinat fiind cu ramuri de finic, dar pregătit pentru chinurile ce aveau să înceapă în Săptămâna Patimilor.
Poarta de Aur

Dincolo de Poarta Jaffa începe bazarul micilor comercianți. Trecem pe lângă Turnul lui David (David’s Tower), transformat acum în muzeu, din vârful căruia poate fi admirat întreg orașul. Pașii ne poartă, în ritmul mulțimii, pe străzi înguste, pietruite, cu multe scări, printre tarabe cu suveniruri și vânzători insistenți.

Turnul lui David

În câteva minute ajungem la Biserica Sfântului Mormânt (Church of the Holy Sepulchre), cel mai sfânt loc al creștinătății. În secolul IV, pe vremea Împăratului Constantin, mama sa Elena a ridicat o veche biserică în vârful Golgotei, pe locurile unde Iisus a fost răstignit, a murit, a fost îngropat și a înviat. Locașul de cult actual a fost construit în secolul XI și cuprinde mai multe altare, atât la suprafață cât și la subsol și la etaj, fiind împărțit între reprezentanții mai multor culte creștine ce oficiază pe rând slujbe aici.

Biserica Sfântului Mormânt – exterior
  • La intrare, zeci de candele ard deasupra pietrei pe care Iisus a fost îmbălsămat înainte de îngropare.
  • În dreapta, o cupolă acoperă locul unde Iisus a fost răstignit, iar sub o ramă de sticlă se păstrează stânca Golgotei sau Locul Căpățânii, pe care a curs sângele lui Iisus de pe cruce.
  • Într-o peșteră, la subsol, găsim mormântul lui Iosif din Arimateea.
  • Circular, multiple altare marchează locurile unde Iisus a fost dezbrăcat, legat, hainele i-au fost vândute și unde s-a arătat după Înviere femeilor mironosițe.
  • În centrul construcției se află cupola care adăpostește Sfântul Mormânt. Sub cupolă, sunt două camere mici. Prima, denumită Capela Îngerului, păstrează o parte din piatra ce a stat la ușa mormântului. De acolo, printr-o ușiță mică și joasă ajungi în cea de-a doua, Peștera Mormântului, unde se află locul îngropării lui Iisus, acoperit de o lespede de marmură albă.
Biserica Sfântului Mormânt – secvenţe din interior Stânga sus: Candele deasupra pietrei îmbălsămării; Dreapta sus: Altar în subsolul bisericii; Dreapta jos: Locul răstignirii și Piatra Căpățânii; Stânga jos: Cupola paraclisului Sfântului Mormânt

Întreaga capelă este recent renovată și proaspăt deschisă vizitatorilor. Dincolo de informațiile brute şi de zumzăiala de necontenit, liniștea învăluie orice suflet ce ajunge aici să se închine locurilor sfinte.

Am pornit apoi pe Drumul Crucii (Via Dolorosa) ce marchează calea pe care Iisus a urcat dealul Golgotei, purtându-și crucea, spre răstignire. În locurile unde Iisus s-a oprit sub povara crucii s-au ridicat lăcașe de cult ce poartă nume inspirate din istoria patimilor lui Iisus – Pretoriul, Arcul „Ecce Homo”, Biserica Flagelării – iar pe ziduri sunt înscrise cifre romane aferente numărului de opriri – 14 în total, până la îngroparea în mormântul din vârful Golgotei.

Drumul Crucii – detalii
Drumul Crucii – astăzi

Traseul se încheie în apropiere de Poarta Leilor, în locul unde Iisus a fost judecat și biciuit. În curtea bisericii ce se găsește acum acolo se păstrează  o parte din plăcile de piatră ce pardoseau atunci sala judecății.

Biserica Flagelării
Stânga sus: Drumul crucii – schiță; Dreapta sus: Biserica Flagelării – interior; Jos: Biserica Flagelării – exterior și curte interioară

La doar câțiva metri distanță, sunt păstrate alte edificii cu însemnate semnificații creștine: casa lui Ioachim și a Anei (Virgin Mary Birth Place), locul unde Maria, Maica lui Iisus, s-a născut. Când am trecut noi, aici erau renovări. Totuși, am avut acces la subsol unde,  într-o peșteră săpată în stâncă, se conturează în piatră imaginea Mariei. Alături, pe locul fostei fântâni Bethesda, unde se spune că Iisus a împlinit una din minunile sale, se înalță acum Biserica Sfintei Ana (Saint Ana’s Church).

Locul de naștere a Mariei – detalii

Cea de-a doua zi am dedicat-o Ierusalimului din afara zidurilor. De dimineață, am cucerit Muntele Măslinilor (Mount of Olives). Grupuri de turiști îl străbat zilnic, atât datorită puternicei sale semnificații religioase, cât și pentru perspectiva completă pe care o oferă asupra orașului. Cu greu am urcat și noi cele peste 300 de trepte (cu căruciorul n-a fost foarte mare distracția!), dar peisajul a meritat toate eforturile.

Muntele Măslinilor – indicator
Scări ce urcă pe Muntele Măslinilor (și căruciorul meu 🙂 )
Muntele Măslinilor

Tot în vârf poate fi vizitată și Biserica franciscană Tatăl Nostru (Pater Noster Church) , ridicată pe locul unde se consideră că Iisus i-a învățat pe apostoli rugăciunea „Tatăl Nostru”. Biserica este, însă, închisă duminica, așa că noi nu am reușit să vedem decât zidurile ce o înconjoară.

Intrare în Biserica Franciscană „Tatăl Nostru”

După cele peste 300 de trepte pe care le-am urcat cu greu, peisajul din fața noastră ne-a făcut să uităm de efort. Orașul văzut de sus este o înșiruire de ziduri albe, în mijlocul cărora sclipește auriu cupola Domului de pe Stâncă (Dome of the Rock).

Ierusalim – vedere de pe Muntele Măslinilor
Ierusalim – vedere de pe Muntele Măslinilor

Câțiva negustori atrag turiștii cu activități de-ale locului – plimbarea cu asinul, plimbarea cu cămila sau comerțul cu suveniruri sunt la mare căutare pe esplanada muntelui.

Negustor local pe Muntele Măslinilor

De sub picioarele noastre până jos, în vale, se întinde Cimitirul Evreiesc – cel mai scump cimitir din lume, renume datorat credințelor religioase ale evreilor ce așteaptă ca mântuirea să înceapă de aici, în ziua Judecății de Apoi. Mii de lespezi albe, unele noi, alte roase de vreme, acoperă muntele.

Cimitirul Evreiesc de pe Muntele Măslinilor
Cimitirul Evreiesc de pe Muntele Măslinilor
Ierusalim – vedere de pe strada ce străbate Cimitirul Evreiesc

Printre ele, o străduță îngustă coboară spre Biserica de origine rusească construită în cinstea Mariei Magdalena (Maria Magdalena’s Church). Turlele sale aurite sunt o pată de culoare în imensitatea albă de lespezi și verdele măslinilor ce acoperă muntele. Programul de vizite afișat pe porțile mari, de lemn, este destul de restrictiv – doar două zile pe săptămână, într-un interval orar nu foarte generos. Alături, însă, găsim soneria salvatoare: una dintre măicuțe răspunde chemării noastre și ne oferă posibilitatea să intrăm în curtea mănăstirii. O oază de liniște e curtea frumos îngrijită, aproape de agitația de dincolo de ziduri: copaci înfloriți, lămâi încărcați de fructe, flori în toate culorile și, printre ele, o alee în trepte ce urcă până în fața mănăstirii. În interior, aceeași liniște specifică mănăstirilor de la munte. O măicuță ne oferă un pliant ce povestește istoria lăcașului, în limba română.

Vedere din vârful Muntelui Măslinilor spre Biserica „Maria Magdalena”
Scări în interiorul curții ce duc spre mănăstire
Mănăstirea „Maria Magdalena” – exterior
Mănăstirea „Maria Magdalena” – interior

Continuăm coborârea, iar la baza muntelui Grădina Ghetsimani (Ghetsemani Garden) primește toți călătorii la umbra măslinilor săi seculari. Fiind despărțită în două  de strada ce urcă în vârful muntelui, găsim într-o parte Peștera Ghetsimani, acolo unde Iisus s-a rugat, înainte de răstignire. De cealaltă parte rămâne locul unde a fost prins și dus spre judecată; acolo se ridică acum Biserica Tuturor Popoarelor (Church of All Nations).

Intrare în Grădina Ghetsimani
Gădina Ghetsimani
Biserica Tuturor Popoarelor – interior

Lângă grădină, la baza Muntelui Măslinilor, descoperim Biserica Mormântului Maicii Domnului (Maria’s Tomb). Jumătate săpat în pământ, locașul indică locul de îngropare a Maicii lui Iisus, chiar dacă veridicitatea lui este oarecum disputată, unii considerând că mormântul se află în Efes și nu în Ierusalim. Interiorul, împodobit cu sute de candele suspendate, păstrează simplitatea unei peșteri. Sub bolta bisericii, între zidurile săpate în piatră, locul mormântului se află într-o mică încăpere îmbrăcată în icoane, iar în spatele său este așezată o icoană a Maicii Domnului, făcătoare de minuni. Atmosfera din interior inspiră liniște.

Biserica Mormântului Maicii Domnului – exterior
Biserica Mormântului Maicii Domnului – interior
Mormântul Maicii Domnului – exterior
Mormântul Maicii Domnului – interior

După ce plecăm de aici, traversăm Valea Chedron și ajungem lângă zidurile vechiului Ierusalim.

Valea Chedron și zidurile Ierusalimului

De aici, ne îndreptăm spre Poarta Sion (Zion Gate), situată în apropierea Muntelui Sion (Zion Mountain). Cunoscut ca locul unde a trăit și a murit Maica Domnului, muntele era considerat și Cetatea lui David. Aici sunt alte trei puncte turistice de interes: la subsolul Bisericii Adormirii (Dormition Church) este camera unde se crede că a trăit Mama lui Iisus, dar și locul unde Apostolii ar fi fost binecuvântați cu Duh Sfânt după înălțarea lui Iisus.

Biserica Adormirii Maicii Domnului – exterior
Biserica Adormirii – subsol: locul pogorârii Duhului Sfânt
Biserica Adormirii – subsol

Alături, într-o clădire cu etaj, este refăcută sala unde ar fi avut loc ultima cină a lui Iisus împreună cu apostolii, înainte de chinurile răstignirii. Sala Cinei celei de Taină (Last Supper Room) nu s-a mai păstrat în forma originală, dar se știe ce aceasta se afla la etajul unei clădiri din zonă. Clădirea permite și accesul pe acoperiș, de unde se vede întregul oraș.

Sala Cinei celei de Taină – reconstituire
Vedere de pe acoperișul clădirii

Coborând, la parterul aceleiași clădiri se păstrează Mormântul lui David (David’s Tomb), loc de închinare pentru credincioșii de religie ebraică, dar cu importanță religioasă și pentru creștini și musulmani. Dincolo de Zion Gate începe cartierul armean al Ierusalimului, o zonă mai puțin turistică a orașului.

Mormântul lui David
Împăratul David

Restul zilei l-am petrecut explorând acoperișurile clădirilor, pe care te poți plimba la fel ca pe stradă și unde găsești copii jucându-se, tineri relaxându-se sau, pur și simplu, trecători traversând orașul printr-o zonă mai puțin aglomerată 🙂

Pe acoperișurile clădirilor din orașul vechi
Tunel în orașul vechi
Vechi drum roman – unul din cele mai vechi drumuri păstrate, cu coloane în original

În cea de-a treia zi ne-am îndreptat atenția către partea evreiască și musulmană a orașului. De dimineață, primul obiectiv pe care ni l-am programat a fost Zidul Plângerii (Western Wall). Acesta este considerat cel mai sfânt loc al evreilor, motiv pentru care ei vin aici și se roagă, depunând între cărămizi hârtiuțe cu rugăciuni ce așteaptă să fie îndeplinite. De două ori pe an, acestea sunt strânse și îngropate în Muntele Măslinilor, făcând loc altor și altor rugi. În zilele de sâmbătă, zi sfântă pentru evrei, la locul de închinare era forfotă mare. Zidul este separat de restul pieței printr-un gard înalt, fiind supravegheat de agenți de pază, iar accesul spre zid se face doar prin filtre de securitate. Femeile și bărbații au zonă separată de închinare. Esplanada e înconjurată de panouri pe care se menționează că ne aflăm într-un loc sfânt de unde prezența lui Dumnezeu nu pleacă niciodată.

Noi trei 🙂 În fundal, două mari simboluri ale Ierusalimului: Zidul Plângerii şi Domul Stâncii
Sfeşnicul lui David – simbol evreiesc
Zidul Plângerii – vedere de ansamblu
Aglomeraţia de sâmbătă la Zidul Plângerii

Prin stânga pieței se poate intra în Tunel Zidului (Western Wall Tunnel), contra unei taxe de 30 shekeli (aproximativ 35 lei românești). De aici, poate fi văzută partea subterană a zidului, care a făcut cândva parte din templul lui Solomon. Aproximativ 500 metri s-au mai păstrat din acesta, mare parte găsindu-se acum sub zidurile orașului și doar 60 metri fiind vizibili la suprafață, în piață.

Părăsim esplanada și ne alăturăm rândului de turiști ce se întinde pe zeci de metri, așteptând să intre în curtea Moscheei Al-Aqsa și a Domului Stâncii (Dome of the Rock). Chiar dacă edificiile nu pot fi vizitate la interior, atât grandoarea acestora cât și faptul că sunt construite pe locul fostului Templu al lui Solomon le fac unele din principalele atracții ale orașului. În plus, numele Domului este dat chiar de convingerea musulmanilor conform căreia de aici s-a înălțat Mahomed la cer, făcându-l al treilea loc, ca însemnătate religioasă, pentru islam. La controlul de la intrare sunt confiscate toate articolele ce promovează alte religii decât cea musulmană.

Domul Stâncii
Moscheea Al-Aqsa

Ajunși în interior, noi ne-am plimbat prin grădina de măslini ce înconjoară domul și am tras o ocheadă în interiorul moscheii, profitând de faptul că tocmai se înlocuiau ușile mari de la intrare. Vederea ne-a fost rapid obturată, însă, de un utilaj uriaș de construcție poziționat strategic. În partea dreaptă, zidurile curții cuprind și Poarta de Aur (Golden Gate) despre care povesteam la început. Acum aceasta este zidită, în așteptarea celui pe care poporul evreu îl va recunoaște drept Mesiah.

Domul Stâncii – curtea interioară
Domul Stâncii – cupola. Detalii
Intrarea în Moschea Al – Aqsa

Și pentru că ne-a mai rămas ceva timp liber, după amiază am mers în Bethlehem.

  • Cel mai ușor de ajuns în Ierusalim este cu avionul până în Tel Aviv (destinaţie spre care operează mai multe companii de la noi, atât din București, cât și din Iași și Cluj). Zborul durează 3 ore, iar de acolo poți opta fie pentru autobuz, fie pentru taxi, către destinaţia finală.
  • Ca în orice călătorie, și aici am optat pentru cazare la apartament. Un mod de familiarizare cu stilul de viață local, apartamentul este mai spațios, mai aproape de zonele centrale ale orașului și, în plus, o opțiune mai bună dacă te însoțesc în sejur și bunicii (sau prieteni, cunoștințe cu care vă doriți să petreceți mai mult timp decât permit camerele de hotel).
  • Costurile în Ierusalim sunt mai mari decât ne-am fi așteptat. Ne-am confruntat cu prețuri  cel puţin duble faţă de cele din România, atât în magazine, cât și la restaurante.
  • Orașul vechi nu este foarte ușor de parcurs cu cărucior cu copil, dar, după trei zile, ajungi să cunoști care sunt străzile prevăzute cu rampe și care sunt mai puțin „baby friendly”. În schimb, în partea nouă a orașului plimbările cu cărucior sunt relativ facile, iar bordurile trotuarelor sunt în general rotunjite la accesul spre trecerile de pietoni.
  • Vremea e oarecum asemănătoare cu cea de la noi. Noi am ajuns primăvara devreme (în martie), așa că temperatura nu a sărit de 17 grade pe timpul zilei. În schimb, la lăsarea serii se răcoreşte semnificativ. De asemenea, e bine să fiți pregătiți și pentru vânt mai puternic și răcoros.

Pentru noi, zilele pe care le-am petrecut aici au fost ca o oază de cultură, istorie, spritualitate; ne-au îmbogățit cultural, ne-au atins sufletul și ne-au oferit o scurtă istorie a religiilor – de la fundamentele lor, până la punctele pe care le au în comun – în Orașul Sfânt pe care îl împart și îl cinstesc fiecare dintre ele.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *